15 definiții pentru ispravnic ispramnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ispravnic [At: VARLAAM, C. 25/1 / V: ~amn~ / Pl: ~ici / E: rs исправник] (Înv) 1 sm Persoană aflată într-o funcție de conducere (logofăt, vornic, hatman) Si: căpetenie, cârmuitor, comandant, conducător, șef. 2 sm (Spc) Guvernator. 3 sm (Reg; șîs ~ de curte) Administrator. 4 sm (Reg; îas) Inspector. 5 sm (Jur) Persoană care acționează în numele cuiva Si: mandatar, procurator, reprezentant. 6 sm (Îe) A fi cuiva ~ A îndeplini o misiune în interesul cuiva. 7 sm Păzitor. 8 sm Moștenitor. 9 sm Persoană căreia i s-a încredințat strângerea dărilor într-un județ. 10 am (Trs; sst; d. oameni) Harnic.

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut. – Din bg. izpravnik, rus. ispravnik.

ISPRÁVNIC, ispravnici, s. m. (Învechit) Șef al administrației și poliției dintr-un județ. În cetățuie se afla optsprezece plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. NEGRUZZI, S. I 169. Domnul ispravnic citește poruncile: escorta mea mă dă pe mînile d-sale și primește o adeverință ca și cînd aș fi fost un colet de mărfuri. RUSSO, O. 145. Și se duce, Și se plimbă prin ostrețe, Ca ispravnicii-n județe. TEODORESCU, P. P. 305. ♦ Administrator, intendent.

ISPRÁVNIC ~ci m. înv. 1) Dregător care avea în răspunderea sa îndeplinirea poruncilor domnești. 2) Conducător al unui județ sau ținut. [Sil. is-prav-] /<bulg. izpravnik

ispravnic m. od. (azi iron. și pop.) prefect, numit și cârmuitor. [Slav. ISPRAVĬNIKŬ].

isprávnic m. (vsl. ispravĭnikŭ, d. ispraviti, a conduce). Vechĭ. Administrator. Mandatar, reprezentant. Tutor, epitrop. Moștenitor, legatar. Maĭ pe urmă, administrator de județ, prefect (ispravniciĭ eraŭ puși supt marele vistier și aŭ fost introdușĭ în Țara Românească de Neculaĭ Mavrocordatu, primu domn Fanariot, în locu căpitanilor și judeților din ainte, numițĭ în Moldova pîrcălabĭ și șoltujĭ. Așezămîntu ispravnicilor trecu apoĭ în Moldova. Șăin. I, 182). V. boĭer, zapciŭ, pomojnic, clucer.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

isprávnic s. m., pl. isprávnici

isprávnic s. m., pl. isprávnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISPRÁVNIC s. v. administrator, epitrop, intendent, împuternicit, logofăt, mandatar, prefect, reprezentant, tutore, vătaf.

ISPRÁVNIC s. (IST.) (înv.) staroste. (~ domnesc.)

ispravnic s. v. ADMINISTRATOR. EPITROP. INTENDENT. ÎMPUTERNICIT. LOGOFĂT. MANDATAR. PREFECT. REPREZENTANT. TUTORE. VĂTAF.

ISPRAVNIC s. (înv.) staroste. (~ domnesc.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

isprávnic2, adj. m. (reg.) de ispravă, harnic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ISPRÁVNIC (< bg., rus.) s. m. 1. (În sec. 15-18, în Țara Românească) Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească. 2. (În sec. 18-19, în Moldova și Țara Românească). Dregător însărcinat cu conducerea unui județ sau a unui ținut.

Intrare: ispravnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispravnic
  • ispravnicul
  • ispravnicu‑
plural
  • ispravnici
  • ispravnicii
genitiv-dativ singular
  • ispravnic
  • ispravnicului
plural
  • ispravnici
  • ispravnicilor
vocativ singular
  • ispravnicule
  • ispravnice
plural
  • ispravnicilor
ispramnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ispravnic ispramnic

  • 1. Dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: staroste 3 exemple
    exemple
    • În cetățuie se afla optsprezece plăieși trimiși de ispravnicul de Neamț pentru străjuire. NEGRUZZI, S. I 169.
      surse: DLRLC
    • Domnul ispravnic citește poruncile: escorta mea mă dă pe mînile d-sale și primește o adeverință ca și cînd aș fi fost un colet de mărfuri. RUSSO, O. 145.
      surse: DLRLC
    • Și se duce, Și se plimbă prin ostrețe, Ca ispravnicii-n județe. TEODORESCU, P. P. 305.
      surse: DLRLC

etimologie: