2 definiții pentru isprăvitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isprăvitu sf [At: LEX. MARS. 235 / Pl: ~ri / E: isprăvi + -tură] (Înv) Executare a unei acțiuni, a unei lucrări Si: realizare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

isprăvitúră s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare.

Intrare: isprăvitură
isprăvitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvitu
  • isprăvitura
plural
genitiv-dativ singular
  • isprăvituri
  • isprăviturii
plural
vocativ singular
plural