5 definiții pentru isprăvenie isprăvanie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

isprăvenie sf [At: PISCUPESCU, O. 269 / V: ~vanie / Pl: -ii / E: isprăvi + -enie] 1 Isprăvire. 2 (Înv; îlav) De ~ Desăvârșit.

ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Popular) Terminare, sfîrșire. Cu isprăvenia acestor prafuri, nu să vor tăia frigurile de tot. PISCUPESCU, O. 269. ♦ Încheiere, sfîrșit. Scris la Miiul trimetea Și la nuntă mi-l poftea... C-așa este datina Bună isprăvenia. TEODORESCU, P. P. 509.

ISPRĂVÉNIE, isprăvenii, s. f. (Pop.) Terminare, încheiere, sfârșit. – Din isprăvi + suf. -enie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

isprăvánie (isprăvénie), s.f. (înv.) isprăvire, sfârșit.

Intrare: isprăvenie
isprăvenie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvenie
  • isprăvenia
plural
  • isprăvenii
  • isprăveniile
genitiv-dativ singular
  • isprăvenii
  • isprăveniei
plural
  • isprăvenii
  • isprăveniilor
vocativ singular
plural
isprăvanie substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • isprăvanie
  • isprăvania
plural
  • isprăvanii
  • isprăvaniile
genitiv-dativ singular
  • isprăvanii
  • isprăvaniei
plural
  • isprăvanii
  • isprăvaniilor
vocativ singular
plural

isprăvenie isprăvanie

etimologie:

  • isprăvi + sufix -enie.
    surse: DLRM