2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPOVEDÍ vb. IV v. spovedi.

ISPOVEDÍ vb. IV v. spovedi.

ISPOVEDUÍ vb. IV v. spovedi.

ISPOVEDUÍ vb. IV v. spovedi.

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (în ritualul ortodox și catolic) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.

ispovedui v vz spovedi[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuv. spovedui, care este el însuși trimitere. — LauraGellner

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (În biserica creștină) A-și mărturisi unui duhovnic păcatele spre a obține iertarea lor; p. ext. a mărturisi cuiva o taină, a se destăinui. Spovedi-m-aș dumitale, babă bună. EFTIMIU, Î. 29. Fost-ai înamorat vrodată?... – Am fost de mai multe ori, de vreme ce mă siliți să mă spovedesc și să-mi fac confesiunea. ALECSANDRI, T. I 282. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? că ești un tîlhar și un vînzător? NEGRUZZI, S. I 156. ◊ Tranz. (Complementul indică greșeala, taina mărturisită) Of, gură lungă, tu îmi ești năpastă! Se căinează el de ce-a rostit: Aminte și-a adus... Că are un păcat de spovedit! DEȘLIU, M. 39. Pe-afară, pe sub streșini, cîțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau, oftînd, nevoile. REBREANU, R. I 192. ♦ Tranz. (Bis.) A primi mărturisirea unui credincios. A scăpat dintre cei care s-au îmbolnăvit doar popa Gheorghe, care fusese să spovedească și să grijească pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU, O. I 233. – Variante: ispovedí (SADOVEANU, O. V 436), spoveduí (NEGRUZZI, S. I 81) vb. IV.

A SE SPOVEDÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre credincioși creștini) A-și mărturisi (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor. 2) A încredința o taină; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati

A SPOVEDÍ ~ésc tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati

spovedí v. a-și mărturisi păcatele (la cele patru posturi). [Slav. ISPOVĬEDATI].

spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispovĭedati, a declara, povĭedati, a anunța, a povesti. V. poveste, propoveduĭesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania cuĭva: preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. – În est ispoveduĭesc (vechĭ), spoveduĭesc, spovăduĭesc și spăvăduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

spovedí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 să spovedeáscă

spovedí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sg. și pl. spovedeáscă

spoveduí (= spovedi) vb. (ind.prez. 1 spoveduiesc)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPOVEDÍ vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.)

SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spovedí (-désc, -ít), vb.1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv.Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit).

Intrare: ispoveduit
ispoveduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispoveduit
  • ispoveduitul
  • ispoveduitu‑
  • ispovedui
  • ispoveduita
plural
  • ispoveduiți
  • ispoveduiții
  • ispoveduite
  • ispoveduitele
genitiv-dativ singular
  • ispoveduit
  • ispoveduitului
  • ispoveduite
  • ispoveduitei
plural
  • ispoveduiți
  • ispoveduiților
  • ispoveduite
  • ispoveduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spovedi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedi
  • spovedire
  • spovedit
  • spoveditu‑
  • spovedind
  • spovedindu‑
singular plural
  • spovedește
  • spovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spovedesc
(să)
  • spovedesc
  • spovedeam
  • spovedii
  • spovedisem
a II-a (tu)
  • spovedești
(să)
  • spovedești
  • spovedeai
  • spovediși
  • spovediseși
a III-a (el, ea)
  • spovedește
(să)
  • spovedească
  • spovedea
  • spovedi
  • spovedise
plural I (noi)
  • spovedim
(să)
  • spovedim
  • spovedeam
  • spovedirăm
  • spovediserăm
  • spovedisem
a II-a (voi)
  • spovediți
(să)
  • spovediți
  • spovedeați
  • spovedirăți
  • spovediserăți
  • spovediseți
a III-a (ei, ele)
  • spovedesc
(să)
  • spovedească
  • spovedeau
  • spovedi
  • spovediseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedi
  • ispovedire
  • ispovedit
  • ispoveditu‑
  • ispovedind
  • ispovedindu‑
singular plural
  • ispovedește
  • ispovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedesc
  • ispovedeam
  • ispovedii
  • ispovedisem
a II-a (tu)
  • ispovedești
(să)
  • ispovedești
  • ispovedeai
  • ispovediși
  • ispovediseși
a III-a (el, ea)
  • ispovedește
(să)
  • ispovedească
  • ispovedea
  • ispovedi
  • ispovedise
plural I (noi)
  • ispovedim
(să)
  • ispovedim
  • ispovedeam
  • ispovedirăm
  • ispovediserăm
  • ispovedisem
a II-a (voi)
  • ispovediți
(să)
  • ispovediți
  • ispovedeați
  • ispovedirăți
  • ispovediserăți
  • ispovediseți
a III-a (ei, ele)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedească
  • ispovedeau
  • ispovedi
  • ispovediseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedui
  • ispoveduire
  • ispoveduit
  • ispoveduitu‑
  • ispoveduind
  • ispoveduindu‑
singular plural
  • ispoveduiește
  • ispoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiesc
  • ispoveduiam
  • ispoveduii
  • ispoveduisem
a II-a (tu)
  • ispoveduiești
(să)
  • ispoveduiești
  • ispoveduiai
  • ispoveduiși
  • ispoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • ispoveduiește
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduia
  • ispovedui
  • ispoveduise
plural I (noi)
  • ispoveduim
(să)
  • ispoveduim
  • ispoveduiam
  • ispoveduirăm
  • ispoveduiserăm
  • ispoveduisem
a II-a (voi)
  • ispoveduiți
(să)
  • ispoveduiți
  • ispoveduiați
  • ispoveduirăți
  • ispoveduiserăți
  • ispoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduiau
  • ispovedui
  • ispoveduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedui
  • spoveduire
  • spoveduit
  • spoveduitu‑
  • spoveduind
  • spoveduindu‑
singular plural
  • spoveduiește
  • spoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiesc
  • spoveduiam
  • spoveduii
  • spoveduisem
a II-a (tu)
  • spoveduiești
(să)
  • spoveduiești
  • spoveduiai
  • spoveduiși
  • spoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • spoveduiește
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduia
  • spovedui
  • spoveduise
plural I (noi)
  • spoveduim
(să)
  • spoveduim
  • spoveduiam
  • spoveduirăm
  • spoveduiserăm
  • spoveduisem
a II-a (voi)
  • spoveduiți
(să)
  • spoveduiți
  • spoveduiați
  • spoveduirăți
  • spoveduiserăți
  • spoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduiau
  • spovedui
  • spoveduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

spovedi ispovedi ispovedui spovedui

  • 1. (În ritualul ortodox și catolic) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? că ești un tîlhar și un vînzător? NEGRUZZI, S. I 156.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A scăpat dintre cei care s-au îmbolnăvit doar popa Gheorghe, care fusese să spovedească și să grijească pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU, O. I 233.
        surse: DLRLC
    • 1.2. reflexiv tranzitiv A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: confesa destăinui 4 exemple
      exemple
      • Spovedi-m-aș dumitale, babă bună. EFTIMIU, Î. 29.
        surse: DLRLC
      • Fost-ai înamorat vrodată?... – Am fost de mai multe ori, de vreme ce mă siliți să mă spovedesc și să-mi fac confesiunea. ALECSANDRI, T. I 282.
        surse: DLRLC
      • Of, gură lungă, tu îmi ești năpastă! Se căinează el de ce-a rostit: Aminte și-a adus... Că are un păcat de spovedit! DEȘLIU, M. 39.
        surse: DLRLC
      • Pe-afară, pe sub streșini, cîțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau, oftînd, nevoile. REBREANU, R. I 192.
        surse: DLRLC

etimologie: