2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPOVEDÍ vb. IV v. spovedi.

ISPOVEDUÍ vb. IV v. spovedi.

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (în ritualul ortodox și catolic) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.

ispovedui v vz spovedi[1] modificată

  1. În original, trimitere la cuv. spovedui, care este el însuși trimitere. — LauraGellner

spovedi [At: PSALT. HUR. 54v/26 / V: (îrg) ~dui, ~vădui, spăvădui (Pzi și: spăvădui), (înv) is~, ispovedui, (reg) ~vidi, ~vdi, ispovădi, ispovidi / Pzi: ~desc / E: sl исповѣдати] 1-3 vtri A destăinui unui duhovnic păcatele săvârșite spre a obține iertarea lor Si: (pop) a (se) mărturisi, (îrg) a se griji, (îvt) a se duhovnici (2), a se spune (48). 4 vt(a) (D. duhovnici) A asculta mărturisirea păcatelor săvârșite de un credincios Si: a mărturisi. 5-6 vtr A face cunoscut cuiva un secret, o problemă personală etc. Si: a (se) confesa (1-2), a destăinui (1), a (se) mărturisi, (liv) a (se) confia (2) Vz declara, divulga, împărtăși, încredința, spune. 7-8 vtr A-și da pe față gândurile sau sentimentele. 9-10 vtr (Înv) A (se) mărturisi.

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦ Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦ Refl. și tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [Var.: (înv.) ispovedí, ispoveduí, (reg.) spoveduí vb. IV] – Din sl. ispovĕdati.

SPOVEDÍ, spovedesc, vb. IV. Refl. (În biserica creștină) A-și mărturisi unui duhovnic păcatele spre a obține iertarea lor; p. ext. a mărturisi cuiva o taină, a se destăinui. Spovedi-m-aș dumitale, babă bună. EFTIMIU, Î. 29. Fost-ai înamorat vrodată?... – Am fost de mai multe ori, de vreme ce mă siliți să mă spovedesc și să-mi fac confesiunea. ALECSANDRI, T. I 282. Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? că ești un tîlhar și un vînzător? NEGRUZZI, S. I 156. ◊ Tranz. (Complementul indică greșeala, taina mărturisită) Of, gură lungă, tu îmi ești năpastă! Se căinează el de ce-a rostit: Aminte și-a adus... Că are un păcat de spovedit! DEȘLIU, M. 39. Pe-afară, pe sub streșini, cîțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau, oftînd, nevoile. REBREANU, R. I 192. ♦ Tranz. (Bis.) A primi mărturisirea unui credincios. A scăpat dintre cei care s-au îmbolnăvit doar popa Gheorghe, care fusese să spovedească și să grijească pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU, O. I 233. – Variante: ispovedí (SADOVEANU, O. V 436), spoveduí (NEGRUZZI, S. I 81) vb. IV.

A SE SPOVEDÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre credincioși creștini) A-și mărturisi (unui duhovnic) păcatele în vederea iertării lor. 2) A încredința o taină; a face confidențe; a se destăinui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati

A SPOVEDÍ ~ésc tranz. (credincioși creștini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati

spovedí v. a-și mărturisi păcatele (la cele patru posturi). [Slav. ISPOVĬEDATI].

spovedésc v. tr. (din mai vechĭu ispovedesc, mărturisesc, declar, d. vsl. ispovĭedati, a declara, povĭedati, a anunța, a povesti. V. poveste, propoveduĭesc). Vest. Pun să mărturisească păcatele, ascult spovedania cuĭva: preutu l-a spovedit. V. refl. Îmi mărturisesc păcatele la preut. – În est ispoveduĭesc (vechĭ), spoveduĭesc, spovăduĭesc și spăvăduĭesc (vsl. ispovĭedovatĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spovedi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedesc, imperf. 3 sg. spovedea; conj. prez. 3 să spovedească

spovedí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spovedésc, imperf. 3 sg. spovedeá; conj. prez. 3 sg. și pl. spovedeáscă

spoveduí (= spovedi) vb. (ind.prez. 1 spoveduiesc)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPOVEDÍ vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.)

SPOVEDI vb. 1. (BIS.) a (se) mărturisi, (înv. și reg.) a (se) griji, (înv.) a (se) duhovnici. (S-a ~ preotului.) 2. a se confesa, a se destăinui, a se mărturisi, (livr.) a se confia, (înv. și pop.) a se dezveli. (S-a ~ unui prieten.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

spovedí (-désc, -ít), vb.1. A confesa. – 2. (Munt.) A trăncăni, a da bacalaureatul. – Var. (i)spoved(u)i, (i)spovăd(u)i și der. Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 359); var. sînt înv.Der. spovadă, s. f. (confesiune); spovedanie, s. f. (confesiune); nespovedit, adj. (nemărturisit).

Intrare: ispoveduit
ispoveduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispoveduit
  • ispoveduitul
  • ispoveduitu‑
  • ispovedui
  • ispoveduita
plural
  • ispoveduiți
  • ispoveduiții
  • ispoveduite
  • ispoveduitele
genitiv-dativ singular
  • ispoveduit
  • ispoveduitului
  • ispoveduite
  • ispoveduitei
plural
  • ispoveduiți
  • ispoveduiților
  • ispoveduite
  • ispoveduitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spovedi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedi
  • spovedire
  • spovedit
  • spoveditu‑
  • spovedind
  • spovedindu‑
singular plural
  • spovedește
  • spovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spovedesc
(să)
  • spovedesc
  • spovedeam
  • spovedii
  • spovedisem
a II-a (tu)
  • spovedești
(să)
  • spovedești
  • spovedeai
  • spovediși
  • spovediseși
a III-a (el, ea)
  • spovedește
(să)
  • spovedească
  • spovedea
  • spovedi
  • spovedise
plural I (noi)
  • spovedim
(să)
  • spovedim
  • spovedeam
  • spovedirăm
  • spovediserăm
  • spovedisem
a II-a (voi)
  • spovediți
(să)
  • spovediți
  • spovedeați
  • spovedirăți
  • spovediserăți
  • spovediseți
a III-a (ei, ele)
  • spovedesc
(să)
  • spovedească
  • spovedeau
  • spovedi
  • spovediseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedi
  • ispovedire
  • ispovedit
  • ispoveditu‑
  • ispovedind
  • ispovedindu‑
singular plural
  • ispovedește
  • ispovediți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedesc
  • ispovedeam
  • ispovedii
  • ispovedisem
a II-a (tu)
  • ispovedești
(să)
  • ispovedești
  • ispovedeai
  • ispovediși
  • ispovediseși
a III-a (el, ea)
  • ispovedește
(să)
  • ispovedească
  • ispovedea
  • ispovedi
  • ispovedise
plural I (noi)
  • ispovedim
(să)
  • ispovedim
  • ispovedeam
  • ispovedirăm
  • ispovediserăm
  • ispovedisem
a II-a (voi)
  • ispovediți
(să)
  • ispovediți
  • ispovedeați
  • ispovedirăți
  • ispovediserăți
  • ispovediseți
a III-a (ei, ele)
  • ispovedesc
(să)
  • ispovedească
  • ispovedeau
  • ispovedi
  • ispovediseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ispovedui
  • ispoveduire
  • ispoveduit
  • ispoveduitu‑
  • ispoveduind
  • ispoveduindu‑
singular plural
  • ispoveduiește
  • ispoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiesc
  • ispoveduiam
  • ispoveduii
  • ispoveduisem
a II-a (tu)
  • ispoveduiești
(să)
  • ispoveduiești
  • ispoveduiai
  • ispoveduiși
  • ispoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • ispoveduiește
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduia
  • ispovedui
  • ispoveduise
plural I (noi)
  • ispoveduim
(să)
  • ispoveduim
  • ispoveduiam
  • ispoveduirăm
  • ispoveduiserăm
  • ispoveduisem
a II-a (voi)
  • ispoveduiți
(să)
  • ispoveduiți
  • ispoveduiați
  • ispoveduirăți
  • ispoveduiserăți
  • ispoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • ispoveduiesc
(să)
  • ispoveduiască
  • ispoveduiau
  • ispovedui
  • ispoveduiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spovedui
  • spoveduire
  • spoveduit
  • spoveduitu‑
  • spoveduind
  • spoveduindu‑
singular plural
  • spoveduiește
  • spoveduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiesc
  • spoveduiam
  • spoveduii
  • spoveduisem
a II-a (tu)
  • spoveduiești
(să)
  • spoveduiești
  • spoveduiai
  • spoveduiși
  • spoveduiseși
a III-a (el, ea)
  • spoveduiește
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduia
  • spovedui
  • spoveduise
plural I (noi)
  • spoveduim
(să)
  • spoveduim
  • spoveduiam
  • spoveduirăm
  • spoveduiserăm
  • spoveduisem
a II-a (voi)
  • spoveduiți
(să)
  • spoveduiți
  • spoveduiați
  • spoveduirăți
  • spoveduiserăți
  • spoveduiseți
a III-a (ei, ele)
  • spoveduiesc
(să)
  • spoveduiască
  • spoveduiau
  • spovedui
  • spoveduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spovedi, spovedescverb

  • 1. (În ritualul ortodox și catolic) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ce să te mai spovedești? Ce-i să spui duhovnicului? că ești un tîlhar și un vînzător? NEGRUZZI, S. I 156. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A scăpat dintre cei care s-au îmbolnăvit doar popa Gheorghe, care fusese să spovedească și să grijească pe cei de mureau. CAMIL PETRESCU, O. I 233. DLRLC
    • 1.2. reflexiv tranzitiv A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Spovedi-m-aș dumitale, babă bună. EFTIMIU, Î. 29. DLRLC
      • format_quote Fost-ai înamorat vrodată?... – Am fost de mai multe ori, de vreme ce mă siliți să mă spovedesc și să-mi fac confesiunea. ALECSANDRI, T. I 282. DLRLC
      • format_quote Of, gură lungă, tu îmi ești năpastă! Se căinează el de ce-a rostit: Aminte și-a adus... Că are un păcat de spovedit! DEȘLIU, M. 39. DLRLC
      • format_quote Pe-afară, pe sub streșini, cîțiva mai oropsiți se fereau de ploaie și-și spovedeau, oftînd, nevoile. REBREANU, R. I 192. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.