opțiuni

2 intrări

5 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ismui vtr [At: ȘEZ. III, 35 / V: izm~ / Pzi: ~esc / E: ns cf aghesmui] 1-2 A (se) stropi cu agheasmă. 3-4 A (se) spăla cu agheasmă.

izmui v vz ismui

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

izmui, izmuiesc, vb. IV (reg.) a stropi, a (se) spăla cu aghiasmă, a aghesmui.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ismui, ismuiesc vb. IV Tranz. și refl. A stropi cu agheasmă, a (se) spăla cu agheasmă; a aghesmui. [Var.: izmui vb. IV] – Din aiesmui.

izmui vb. IV v. ismui.

Intrare: ismuit
ismuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ismuit
  • ismuitul
  • ismuitu‑
  • ismuită
  • ismuita
plural
  • ismuiți
  • ismuiții
  • ismuite
  • ismuitele
genitiv-dativ singular
  • ismuit
  • ismuitului
  • ismuite
  • ismuitei
plural
  • ismuiți
  • ismuiților
  • ismuite
  • ismuitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ismui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ismui
  • ismuire
  • ismuit
  • ismuitu‑
  • ismuind
  • ismuindu‑
 singular plural
  • ismuiește
  • ismuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ismuiesc
 (să)
  • ismuiesc
  • ismuiam
  • ismuii
  • ismuisem
a II-a (tu)
  • ismuiești
 (să)
  • ismuiești
  • ismuiai
  • ismuiși
  • ismuiseși
a III-a (el, ea)
  • ismuiește
 (să)
  • ismuiască
  • ismuia
  • ismui
  • ismuise
plural I (noi)
  • ismuim
 (să)
  • ismuim
  • ismuiam
  • ismuirăm
  • ismuiserăm
  • ismuisem
a II-a (voi)
  • ismuiți
 (să)
  • ismuiți
  • ismuiați
  • ismuirăți
  • ismuiserăți
  • ismuiseți
a III-a (ei, ele)
  • ismuiesc
 (să)
  • ismuiască
  • ismuiau
  • ismuiră
  • ismuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • izmui
  • izmuire
  • izmuit
  • izmuitu‑
  • izmuind
  • izmuindu‑
 singular plural
  • izmuiește
  • izmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • izmuiesc
 (să)
  • izmuiesc
  • izmuiam
  • izmuii
  • izmuisem
a II-a (tu)
  • izmuiești
 (să)
  • izmuiești
  • izmuiai
  • izmuiși
  • izmuiseși
a III-a (el, ea)
  • izmuiește
 (să)
  • izmuiască
  • izmuia
  • izmui
  • izmuise
plural I (noi)
  • izmuim
 (să)
  • izmuim
  • izmuiam
  • izmuirăm
  • izmuiserăm
  • izmuisem
a II-a (voi)
  • izmuiți
 (să)
  • izmuiți
  • izmuiați
  • izmuirăți
  • izmuiserăți
  • izmuiseți
a III-a (ei, ele)
  • izmuiesc
 (să)
  • izmuiască
  • izmuiau
  • izmuiră
  • izmuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)