O definiție pentru ishofonie
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ISHO- (ISCO-) „defect, deficiență”. ◊ gr. iskhein „a reține, a opri” > fr. ischo-, germ. id., it. isco- > rom. isho- și isco-. □ ~fonie (v. -fonie1), s. f., tulburare de vorbire, caracterizată prin pronunție ezitantă și prin repetarea unor silabe; sin. bîlbîială.
Intrare: ishofonie
ishofonie substantiv feminin
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |