11 definiții pentru iscoditor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.

iscoditor, ~oare [At: COD. VOR. 161/4 / Pl: ~i, ~oare / E: iscodi + -tor] 1 a (Înv) Care caută să obțină ceva. 2-3 smf, a (Persoană) care caută să înțeleagă, să afle, să observe cu de-amănuntul. 4-5 a, av (Care este) bănuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret Si: (înv) iscodaci (1-2). 8-9 smf, a (Persoană) care inventează Si: născocitor, (înv) iscodaci (3-4). 10-11 av, a (Într-un mod) curios. 12 a (Prt) Care răspândește minciuni.

ISCODITÓR, -OÁRE, iscoditori, -oare, adj. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; dornic de a ști. Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ♦ (Adverbial) Cu bănuială, bănuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ♦ Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoaretot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142.

ISCODITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + suf. ~itor

ISCODITÓR1 adv. 1) Cu bănuială; bănuitor. 2) Cu atenție deosebită. /a iscodi + suf. ~tor

iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. fig. urzitor: iscoditori de desbinări OD.

iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre

iscoditór adj. m., pl. iscoditóri; f. sg. și pl. iscoditoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCODITÓR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)

ISCODITOR adj., adv. 1. adj. atent, cercetător, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. adj. ager, clarvăzător, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (O minte ~.) 3. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~; privește ~.)

Intrare: iscoditor
iscoditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscoditor
  • iscoditorul
  • iscoditoru‑
  • iscoditoare
  • iscoditoarea
plural
  • iscoditori
  • iscoditorii
  • iscoditoare
  • iscoditoarele
genitiv-dativ singular
  • iscoditor
  • iscoditorului
  • iscoditoare
  • iscoditoarei
plural
  • iscoditori
  • iscoditorilor
  • iscoditoare
  • iscoditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscoditor

  • 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72.
      surse: DLRLC
    • Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111.
      surse: DLRLC
    • La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236.
      surse: DLRLC
  • 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoare – tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva.
      surse: DLRLC
  • 3. Care inventează.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: născocitor

etimologie:

  • Iscodi + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09