2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.

IRONIZATÓR, -OÁRE, ironizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care ironizează. – Din fr. ironisateur.

ironizator, ~oare smf, a [At: DEX / Pl: ~i, ~oare / E: fr ironisateur] 1-2 (Persoană) care ironizează.

IRONIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care ironizează; ironist. [Cf. fr. ironisateur, it. ironizzatore].

IRONIZATÓR, -OÁRE s. m. f. (cel) care ironizează. (< fr. ironisateur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ironizatór s. m., pl. ironizatóri

Intrare: ironizator (adj.)
ironizator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironizator
  • ironizatorul
  • ironizatoru‑
  • ironizatoare
  • ironizatoarea
plural
  • ironizatori
  • ironizatorii
  • ironizatoare
  • ironizatoarele
genitiv-dativ singular
  • ironizator
  • ironizatorului
  • ironizatoare
  • ironizatoarei
plural
  • ironizatori
  • ironizatorilor
  • ironizatoare
  • ironizatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ironizator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironizator
  • ironizatorul
  • ironizatoru‑
plural
  • ironizatori
  • ironizatorii
genitiv-dativ singular
  • ironizator
  • ironizatorului
plural
  • ironizatori
  • ironizatorilor
vocativ singular
  • ironizatorule
plural
  • ironizatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ironizator, -oare ironizatoare

etimologie: