2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. Adj. (Rar) Care denotă sau conține o ironie. – Din fr. ironiste.

ironist, ~ă [At: DEX / Pl: ~iști, ~e / E: fr ironiste] 1-2 smf, a (Scriitor) care folosește stilul ironic (2). 3 a (Rar) Care denotă ironie. 4 a (D. o operă literară) Care are un stil ironic (2).

IRONÍST, -Ă, ironiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f., adj. (Persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. 2. (Rar) Adj. Care denotă ironie. – Din fr. ironiste.

IRONÍST, -Ă s.m. și f. Autor de ironii, persoană care vorbește sau scrie cu ironie; ironizator. [< fr. ironiste, it. ironista].

IRONÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (persoană, scriitor) care cultivă ironia, stilul ironic. II. adj. care denotă ironie. (< fr. ironiste)

ironíst, -ă s. m. f. Persoană (scriitor) care practică ironia ◊ „Presupun că nici lingviștii nu pot uita următoarea lecție primită de la un mare ironist. Cont. 26 III 71 p. 8 (din fr. ironiste; DN3)

IRONÍST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Persoană care vorbește sau scrie cu ironii. /<fr. ironiste, it. ironista


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ironíst s. m., adj. m., pl. ironíști; f. sg. ironístă, pl. ironíste

Intrare: ironistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironistă
  • ironista
plural
  • ironiste
  • ironistele
genitiv-dativ singular
  • ironiste
  • ironistei
plural
  • ironiste
  • ironistelor
vocativ singular
  • ironistă
  • ironisto
plural
  • ironistelor
Intrare: ironist (adj.)
ironist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironist
  • ironistul
  • ironistu‑
  • ironistă
  • ironista
plural
  • ironiști
  • ironiștii
  • ironiste
  • ironistele
genitiv-dativ singular
  • ironist
  • ironistului
  • ironiste
  • ironistei
plural
  • ironiști
  • ironiștilor
  • ironiste
  • ironistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ironist (adj.)

  • 1. Care cultivă ironia, stilul ironic.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. rar Care denotă sau conține o ironie.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

ironist, -ă (persoană) ironistă

  • 1. Persoană, scriitor care cultivă ironia, stilul ironic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: ironizator, -oare

etimologie: