O definiție pentru ironism


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ironísm s. n.

Intrare: ironism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ironism
  • ironismul
  • ironismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ironism
  • ironismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)