2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irodion sm vz erodiu

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

ERÓDIU, erodii, s. m. (Ornit.) Egretă. – Din sl. erodii.

erodiu sm [At: BĂCESCU, PĂS. 80 / V: (înv) ~ie, irodie sf ~ion, irodion sn / Pl: ~ii / E: vsl иродиоун] (Orn; rar) Egretă.

ERÓDIU, erodii, s. m. Pasăre migratoare mare, de culoare albă ca zăpada, ale cărei pene lungi și subțiri sînt purtate ca podoabă (Ardea alba); stîrc alb. Îi mai dete un steag verde, spre semn de protecție otomană, mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase. BĂLCESCU, O. II 273.

erodiu m. numele muntenesc al cocostârcului. [Slav. ERODIĬ].

eródiŭ m. (vgr. erodiós, de unde și vsl. erodiĭ; lat heródias). Munt. Sec. 17. Lit. Bîtlan. – Și irodión și iródie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eródiu [diu pron. dĭu] s. m., art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (-di-ii)

eródiu s. m. [-diu pron. -dĭu], art. eródiul; pl. eródii, art. eródiii (sil. -di-ii)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ERODIU ÁLB s. v. egretă, stârc alb.

ERODIU MÁRE s. v. egretă, stârc alb.

erodiu alb s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.

erodiu mare s. v. EGRETĂ. STÎRC ALB.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

eródiu (eródii), s. m. – Bîtlan (Ardea alba). – Var. irodiu, irodion. Ngr. ἠροδιός, cf. sl. erodij (sec. XVII).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IRODION ’Hρωδίων < ’Hρώδης, patronimic < ῎Hρως „semizeu” (Bailly). 1. Scurtat: Irod Toadir, diacon (Tec I), prin contaminare cu numele regelui iudeu; Erodie, Pricopie, mold. (RI XII 243); -a f. (AO IV 191). 2. Cu schimbarea p. fin.: Irodia f. (Isp I1; 17 A I 36; Sd XXI); Irodie f. soția lui Burceluș (BCI IV 211); C. fiul Irodiei (BCI VII 49); Irodiea pren. act. (Șez) și în refren de poezie pop. (Păsc); – ard. (Var 23). 3. Frecvența n. feminin Irodia explică ipocoristicul Rodica (< Irodiea), popularizat prin idila lui V. Alexandri; greșite etim. lui S. Pușcariu < rodie + -ica și Pașca < sl. рoдь „generatio”. 4. Erodie b., 1690 (Răc 25); Șrodia f. (17 A II 197). 5. Cu a pentru i, ca Arminden < Irimin-denĭ: Arod (Sd XIX 82); Arodia mona. (Sd XIX 63). 6. Prob. Rodea post. 1482 (Cant); Rodescu, act. 7. Radivon (veche firmă București), cf. ucr. Paдивoн < Irodion (Grinc).

Intrare: Irodion
Irodion nume propriu
nume propriu (I3)
  • Irodion
Intrare: erodiu
  • pronunție: erodĭu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • erodiu
  • erodiul
  • erodiu‑
plural
  • erodii
  • erodiii
genitiv-dativ singular
  • erodiu
  • erodiului
plural
  • erodii
  • erodiilor
vocativ singular
plural
erodie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
irodion
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

erodiu erodie irodion

  • 1. ornitologie Pasăre migratoare mare, de culoare albă ca zăpada, ale cărei pene lungi și subțiri sunt purtate ca podoabă (Ardea alba); stârc alb.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: egretă attach_file un exemplu
    exemple
    • Îi mai dete un steag verde, spre semn de protecție otomană, mai multe pene de erodiu din cele mai frumoase. BĂLCESCU, O. II 273.
      surse: DLRLC

etimologie: