13 definiții pentru irezistibil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irezistibil[1], a, av [At: MAIORESCU, CR. I, 61 / Pl: ~i, ~e / E: fr irrésistible] 1-2 (Într-un mod) căruia nu i se poate rezista. corectată

  1. În original, greșit accentuat: irezistibil LauraGellner

IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.

IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi; nerezistibil. – Din fr. irrésistible.

IREZISTÍBIL, -Ă, irezistibili, -e, adj. Față de care nu poți rezista, căruia nu i te poți împotrivi. Sînt sigură că a făcut-o pentru farmecul meu irezistibil. CAMIL PETRESCU, U. N. 180. Ceea ce e în adevăr irezistibil la el, e privirea. VLAHUȚĂ, O. A. 450. A! irezistibilă grație, cum știi de frumos să poruncești! CARAGIALE, M. 154.

IREZISTÍBIL, -Ă adj. Căruia nu i se poate rezista, împotrivi. [Cf. fr. irrésistible, lat. irresistibilis].

IREZISTÍBIL, -Ă adj. căruia nu i se poate rezista, împotrivi. (< fr. irrésistible, lat. irresistibilis)

IREZISTÍBIL ~ă (~i, ~e) Care face să nu poți rezista. /<fr. irrésistible

irezistibil a. căruia nu se poate rezista: elocvență irezistibilă.

*irezistíbil, -ă adj. (mlat. irresistibilis, d. resistere, a rezista). Căruĭa nu i se poate rezista: forța irezistibilă a unuĭ torent, a uneĭ armate. Adv. În mod irezistibil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. irezistíbilă, pl. irezistíbile

irezistíbil adj. m., pl. irezistíbili; f. sg. irezistíbilă, pl. irezistíbile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREZISTÍBIL adj. cuceritor. (Un zâmbet ~.)

IREZISTIBIL adj. cuceritor. (Un zîmbet ~.)

Intrare: irezistibil
irezistibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irezistibil
  • irezistibilul
  • irezistibilu‑
  • irezistibilă
  • irezistibila
plural
  • irezistibili
  • irezistibilii
  • irezistibile
  • irezistibilele
genitiv-dativ singular
  • irezistibil
  • irezistibilului
  • irezistibile
  • irezistibilei
plural
  • irezistibili
  • irezistibililor
  • irezistibile
  • irezistibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irezistibil

  • 1. Căruia nu i se poate rezista, căruia nu i se poate împotrivi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cuceritor nerezistibil 3 exemple
    exemple
    • Sînt sigură că a făcut-o pentru farmecul meu irezistibil. CAMIL PETRESCU, U. N. 180.
      surse: DLRLC
    • Ceea ce e în adevăr irezistibil la el, e privirea. VLAHUȚĂ, O. A. 450.
      surse: DLRLC
    • A! irezistibilă grație, cum știi de frumos să poruncești! CARAGIALE, M. 154.
      surse: DLRLC

etimologie: