O definiție pentru irenunțabil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irenunțábil adj. m., pl. irenunțábili; f. sg. irenunțábilă, pl. irenunțábile

Intrare: irenunțabil
irenunțabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irenunțabil
  • irenunțabilul
  • irenunțabilu‑
  • irenunțabilă
  • irenunțabila
plural
  • irenunțabili
  • irenunțabilii
  • irenunțabile
  • irenunțabilele
genitiv-dativ singular
  • irenunțabil
  • irenunțabilului
  • irenunțabile
  • irenunțabilei
plural
  • irenunțabili
  • irenunțabililor
  • irenunțabile
  • irenunțabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)