12 definiții pentru irefutabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

irefutabil, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, I. II 125 / Pl: ~i, ~e / E: fr irréfutable, lat irrefutabilis] (Liv) 1-2 Care nu poate fi (combătut sau) respins.

IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.

IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Livr.) Care nu poate fi combătut sau respins, de necombătut; absolut convingător. – Din fr. irréfutable, lat. irrefutabilis.

IREFUTÁBIL, -Ă, irefutabili, -e, adj. (Franțuzism rar; despre argumente, obiecții) Care nu poate fi combătut sau respins, care este de necombătut, care e absolut convingător. Aduce, convinsă, un argument care i se pare ei irefutabil. CAMIL PETRESCU, T. II 125.

IREFUTÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi respins, combătut; convingător; de neînlăturat. [Cf. fr. irréfutable, lat. irrefutabilis].

IREFUTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi respins, combătut; convingător. (< fr. irréfutable, lat. irrefutabilis)

IREFUTÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi combătut sau respins; de necombătut; de nerespins. /<fr. irréfutable, lat. irrefutabilis

irefutabil a. care nu se poate combate: argument irefutabil.

*irefutábil, -ă adj. (lat. irrefutabilis). Care nu e refutabil: argument irefutabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

irefutábil (livr.) adj. m., pl. irefutábili; f. irefutábilă, pl. irefutábile

irefutábil adj. m. refutabil


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IREFUTÁBIL adj. v. decisiv, determinant, hotărâtor, irecuzabil.

irefutabil adj. v. DECISIV. DETERMINANT. HOTĂRÎTOR. IRECUZABIL.

Intrare: irefutabil
irefutabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irefutabil
  • irefutabilul
  • irefutabilu‑
  • irefutabilă
  • irefutabila
plural
  • irefutabili
  • irefutabilii
  • irefutabile
  • irefutabilele
genitiv-dativ singular
  • irefutabil
  • irefutabilului
  • irefutabile
  • irefutabilei
plural
  • irefutabili
  • irefutabililor
  • irefutabile
  • irefutabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

irefutabil

etimologie: