2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IREALIZÁ vb. I. tr. (Rar) A face ireal. [Pron. -re-a-. / et. incertă].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IREALIZÁRE s. f. v. irealiza. [DN]

Intrare: irealizare
irealizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irealizare
  • irealizarea
plural
  • irealizări
  • irealizările
genitiv-dativ singular
  • irealizări
  • irealizării
plural
  • irealizări
  • irealizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: irealiza
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • irealiza
  • irealizare
  • irealizat
  • irealizatu‑
  • irealizând
  • irealizându‑
singular plural
  • irealizea
  • irealizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • irealizez
(să)
  • irealizez
  • irealizam
  • irealizai
  • irealizasem
a II-a (tu)
  • irealizezi
(să)
  • irealizezi
  • irealizai
  • irealizași
  • irealizaseși
a III-a (el, ea)
  • irealizea
(să)
  • irealizeze
  • irealiza
  • irealiză
  • irealizase
plural I (noi)
  • irealizăm
(să)
  • irealizăm
  • irealizam
  • irealizarăm
  • irealizaserăm
  • irealizasem
a II-a (voi)
  • irealizați
(să)
  • irealizați
  • irealizați
  • irealizarăți
  • irealizaserăți
  • irealizaseți
a III-a (ei, ele)
  • irealizea
(să)
  • irealizeze
  • irealizau
  • irealiza
  • irealizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)