13 definiții pentru irascibil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

irascibil, ~ă a [At: I. NEGRUZZI, S. I, 278 / Pl: ~i, ~e / E: fr irascible, lat irascibilis] Care se supără, se înfurie ușor Si: iritabil.

IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se înfurie ușor, iute la mînie, iritabil. V. arțăgos. Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93.

IRASCIBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mînios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].

IRASCIBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)

IRASCIBIL ~ă (~i, ~e) Care se irită sau se enervează foarte ușor; iritabil. /<fr. irascible, lat. irascibilis

irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor.

*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

irascibil adj. m., pl. irascibili; f. irascibilă, pl. irascibile

irascibil adj. m., pl. irascibili; f. irascibilă, pl. irascibile

irascibil adj. m., pl. irascibili, f. sg. irascibilă, pl. irascibile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IRASCIBIL adj. iritabil, nervos, supărăcios, (rar) surescitabil, (pop.) rînzos, (înv. și reg.) necăjicios, sunducos, (înv.) sîngeros, sîngios, (fam.) nevricos. (Fire ~.)

Intrare: irascibil
irascibil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • irascibil
  • irascibilul
  • irascibilu‑
  • irascibilă
  • irascibila
plural
  • irascibili
  • irascibilii
  • irascibile
  • irascibilele
genitiv-dativ singular
  • irascibil
  • irascibilului
  • irascibile
  • irascibilei
plural
  • irascibili
  • irascibililor
  • irascibile
  • irascibilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

irascibil, irascibilăadjectiv

  • 1. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Găini și rațe, îngîmfați cocoși... emfatici și irascibili curcani trăiau într-o deplină frăție în curtea mea. ANGHEL, PR. 93. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.