ipcărige sf [At: PANȚU, PL. / Pl: ~igi / E: nct] (Reg) Plantă erbacee perenă, din familia cariofilaceelor, cu tulpină ramificată de la bază, cu frunze liniare sau lanceolate și cu numeroase flori albe-roz mici, grupate în panicule Si: gipsariță, iperige (1), ipsoriță (Gypsophila paniculata).

gipsariță sf vz ipcărige^[1]

IPCĂRIGE s. pl. (BOT.; Gypsophila paniculata) (reg.) gipsariță.

IPCĂRIGE s. pl. (BOT.; Gypsophila paniculata) (reg.) gipsariță.

GIPSARIȚĂ s. v. ipcărige.

gipsariță s. v. IPCĂRIGE.

GYPSOPHILA L., IPCĂRIGE, FLOAREA MIRESEI, fam. Caryophyllaceae. Gen originar din sudul Europei, Asia și Australia, mai ales în regiuni mediteraneene, 50-90 specii, erbacee, semitufe anuale sau vivace.gri-verzi. Frunze simple, întregi, plate, foarte rar aciforme. Flori foarte mici, numeroase (caliciul mic, rotund sau campanulat, cel mult 5 mm lungime, cu 5 dinți sau crestături, între nervuri alb-membranos), gri-argintii, în panicule laxe, la vîrful unor tije subțiri, rar singulare. Fruct, capsulă rotundă sau ovată, semințe ușor reniforme.