iodometrie sf [At: LTR / Pl: (rar) ~ii^[1] / E: fr iodométrie] (Chm) Totalitatea metodelor de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod¹.

IODOMETRIE s.f. (Chim.) Totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod. [Gen. -iei. / < fr. iodométrie].

IODOMETRIE s. f. totalitatea metodelor oxidimetrice de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care reacționează cu o soluție de iod. (< fr. iodométrie)

iodometrie (desp. io-, -me-tri-) s. f., art. iodometria, g.-d. iodometrii, art. iodometriei

iodometrie (io-, -me-tri-) s. f., art. iodometria, g.-d. iodometrii, art. iodometriei

iodometrie s. f. (sil. io-, -tri-), art. iodometria, g.-d. iodometrii, art. iodometriei

IODO- „iod, iodic”. ◊ gr. iodes „violet” > fr. iodo-, engl. id. > rom. iodo-. □ ~filie (v. -filie₁), s. f., afinitate a unor plante față de iod și de compușii săi; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., ansamblu de procedee chimice de dozare cantitativă a diferitelor substanțe care pot reacționa cu o soluție de iod; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a iodului în scop terapeutic; ~ventriculografie (v. ventriculo-, v. -grafie), s. f., metodă radiologică de evidențiere a cavităților ventriculare ale inimii cu ajutorul unei substanțe de contrast iodate.

IODOMETRÍE (< fr. {i}; {s} fr. iode „iod” + gr. metron „măsură”) s. f. (CHIM.) Ansamblul metodelor de analiză cantitativă volumetrică care se bazează pe faptul că unele substanțe cu propreități oxidante, reacționând cu o soluție de iodură de potasiu, pun în libertate iodul, dozat apoi cu o soluție de tiosulfat de sodiu.