2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVOLUÁT, -Ă, involuați, -te, adj. Care s-a întors la stadiul anterior, care a regresat. [Pr.: -lu-at] – V. involua.

INVOLUÁT, -Ă, involuați, -te, adj. Care s-a întors la stadiul anterior, care a regresat. [Pr.: -lu-at] – V. involua.

involuat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: involua] 1 Care s-a întors la stadiul de dezvoltare anterior. 2 Care a regresat. 3 Care s-a întors în timp.

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.

INVOLUÁ, involuez, vb. I. Intranz. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. [Pr.: -lu-a] – Din involuție.

involua vi [At: DEX / P: ~lu-a / Pzi: ~uez / E: involuție] 1 A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară Si: a decădea, a regresa. 2 A se întoarce în timp.

INVOLUÁ vb. intr. a se întoarce de la o stare sau formă superioară de dezvoltare la una inferioară; a regresa, a decădea. (< involuție)

A INVOLUÁ ~éz intranz. A reveni la o stare anterioară (scăzând în cantitate, calitate, intensitate etc.); a da înapoi. /Din involuție


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

involuá vb., ind. prez. 1 sg. involuéz, 3 sg. și pl. involueáză

Intrare: involuat
involuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • involuat
  • involuatul
  • involuatu‑
  • involua
  • involuata
plural
  • involuați
  • involuații
  • involuate
  • involuatele
genitiv-dativ singular
  • involuat
  • involuatului
  • involuate
  • involuatei
plural
  • involuați
  • involuaților
  • involuate
  • involuatelor
vocativ singular
plural
Intrare: involua
verb (V214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • involua
  • involuare
  • involuat
  • involuatu‑
  • involuând
  • involuându‑
singular plural
  • involuea
  • involuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • involuez
(să)
  • involuez
  • involuam
  • involuai
  • involuasem
a II-a (tu)
  • involuezi
(să)
  • involuezi
  • involuai
  • involuași
  • involuaseși
a III-a (el, ea)
  • involuea
(să)
  • involueze
  • involua
  • involuă
  • involuase
plural I (noi)
  • involuăm
(să)
  • involuăm
  • involuam
  • involuarăm
  • involuaserăm
  • involuasem
a II-a (voi)
  • involuați
(să)
  • involuați
  • involuați
  • involuarăți
  • involuaserăți
  • involuaseți
a III-a (ei, ele)
  • involuea
(să)
  • involueze
  • involuau
  • involua
  • involuaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

involuat

  • 1. Care s-a întors la stadiul anterior, care a regresat.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi involua
    surse: DEX '98 DEX '09

involua

  • 1. A se întoarce de la o stare sau o formă superioară de dezvoltare la una inferioară.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: decădea regresa

etimologie:

  • involuție
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00