13 definiții pentru inviolabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal apărat de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

inviolabil, ~ă a [At: CARAGIALE, O. VII, 246 / Pl: ~i, ~e / E: fr inviolable, lat inviolabilis] 1 Care nu poate fi încălcat. 2 (Jur) Care se află legal la adăpost de orice urmărire, atingere sau pedepsire.

INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. inviolable, lat. inviolabilis.

INVIOLÁBIL, -Ă, inviolabili, -e, adj. Care nu poate fi violat, încălcat, de care nu te poți atinge; care nu poate fi urmărit sau pedepsit decît pe baza unei dispoziții speciale. (Ironic) Cine... știa animozitatea dintre cei doi stîlpi ai partidului conservator trebuia să prevază ruptura, ca inevitabilă și foarte apropiată, încă de la prezentarea contraproiectelor, «sacre, inviolabile și nediscutabile». CARAGIALE, O. VII 246. – Pronunțat: -vi-o-.

INVIOLÁBIL, -Ă adj. De neviolat; care nu poate fi încălcat, atins. ♦ Care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire. [Pron. -vi-o-. / cf. lat. inviolabilis, fr. inviolable].

INVIOLÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi violat, încălcat; sacru; care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire sau pedepsire. ◊ (despre un domiciliu) care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege. (< fr. inviolable, lat. inviolabilis)

INVIOLÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) (despre legi, drepturi) Care nu poate fi încălcat; de neviolat. 2) (despre persoane) Care este apărat în mod legal de orice urmărire, atingere sau pedepsire. 3) (despre domicilii, lăcașe etc.) Care nu poate fi percheziționat decât în cazuri excepționale, având autorizația procurorului. [Sil. -vi-o-] /<fr. inviolable, lat. inviolabilis

inviolabil a. 1. ce nu trebuie violat: jurământ inviolabil; 2. care nu poate fi arestat nici dat în judecată: ambasadorii sunt inviolabili.

*inviolábil, -ă adj. (lat. in-violabilis). Care nu poate fi violat: jurămînt inviolabil. Apărat de constituțiune de orĭ-ce atac orĭ urmărire: domiciliu e inviolabil, consuliĭ (miniștriĭ plenipotențiarĭ, ambasadoriĭ) îs inviolabilĭ. Adv. În mod inviolabil: secret păstrat inviolabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inviolábil (-vi-o-) adj. m., pl. inviolábili; f. inviolábilă, pl. inviolábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INVIOLÁBIL adj. intangibil, sacru, sfânt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)

INVIOLABIL adj. intangibil, sacru, sfînt, (livr.) sacramental, sacrosanct, (rar) sacral. (Drept ~.)

Intrare: inviolabil
inviolabil adjectiv
  • silabație: in-vi-o- info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inviolabil
  • inviolabilul
  • inviolabilu‑
  • inviolabilă
  • inviolabila
plural
  • inviolabili
  • inviolabilii
  • inviolabile
  • inviolabilele
genitiv-dativ singular
  • inviolabil
  • inviolabilului
  • inviolabile
  • inviolabilei
plural
  • inviolabili
  • inviolabililor
  • inviolabile
  • inviolabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

inviolabil

  • 1. Care nu poate fi violat, încălcat, atins.
    exemple
    • ironic Cine... știa animozitatea dintre cei doi stîlpi ai partidului conservator trebuia să prevază ruptura, ca inevitabilă și foarte apropiată, încă de la prezentarea contraproiectelor, «sacre, inviolabile și nediscutabile». CARAGIALE, O. VII 246.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care se află în mod legal apărat de orice urmărire, de orice atingere, de orice încălcare sau de orice pedepsire.
      surse: DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. (Despre un domiciliu) Care nu poate fi percheziționat decât în cazurile prevăzute de lege.
      surse: MDN '00

etimologie: