15 definiții pentru inveterat înveterat

Articole pe această temă:

inveterat, ~ă a [At: CARAGIALE, N. S. 161 / V: în~ / Pl: ~ați, ~e / E: invetera] 1 (D. boli, obiceiuri, prejudecăți etc.) Înrădăcinat. 2 (D. oameni) Care a îmbătrânit practicând răul sau viciul.

INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Livr.; despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect; (despre defecte, vicii etc.) înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat. [Var.: înveterát, -ă adj.] – Din fr. invétéré. Cf. lat. inveteratus, it. inveterato.

INVETERÁT, -Ă, inveterați, -te, adj. (Despre oameni) Învechit în rele, în vicii; (despre defecte, vicii etc.) învechit, înrădăcinat, incarnat. Sălciile bătrîne care se află în locurile acestea par vrăjitoare inveterate, lipsite de orice scrupul. BOGZA, C. O. 198. Am fost și voi fi totdeauna contra nepotismului... o bubă inveterată a societății noastre. CARAGIALE, S. N. 161. – Variantă: înveterát, -ă (CARAGIALE, O. VII 45) adj.

inveterát (vechi, împătimit) (livr.) adj. m., pl. inveteráți; f. inveterátă, pl. inveteráte

inveterát (învechit) adj. m., pl. inveteráți; f. sg. inveterátă, pl. inveteráte[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INVETERÁT adj. v. incorigibil, înrăit.[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INVETERÁT, -Ă adj. Învechit (spec.) în rele, vicios, pervertit; (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. [Var. înveterat, -ă adj. / cf. fr. invétéré, lat. inveteratus].

INVETERÁT, -Ă adj. învechit în rele, vicios, pervertit. ◊ (despre vicii, defecte etc.) înrădăcinat, încarnat. (< fr. invétéré, lat. inveteratus, it. inveterato)

INVETERÁT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane și manifestările lor) Care este într-un anumit fel (mai ales, negativ) de foarte mult timp. Un alcoolic ~. /<fr. invétéré, lat. inveteratus[1]

  1. Var. înveterat (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.

ÎNVETERÁT, -Ă adj. v. inveterat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

inveterat adj. v. INCORIGIBIL. ÎNRĂIT.

Intrare: inveterat
inveterat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular inveterat inveteratul invetera inveterata
plural inveterați inveterații inveterate inveteratele
genitiv-dativ singular inveterat inveteratului inveterate inveteratei
plural inveterați inveteraților inveterate inveteratelor
vocativ singular
plural
înveterat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înveterat înveteratul învetera înveterata
plural înveterați înveterații înveterate înveteratele
genitiv-dativ singular înveterat înveteratului înveterate înveteratei
plural înveterați înveteraților înveterate înveteratelor
vocativ singular
plural

înveterat inveterat

  • 1. livresc (Despre oameni) În care s-a înrădăcinat un anumit defect.
    exemple
    • Sălciile bătrîne care se află în locurile acestea par vrăjitoare inveterate, lipsite de orice scrupul. BOGZA, C. O. 198.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre defecte, vicii etc.:
      exemple
      • Am fost și voi fi totdeauna contra nepotismului... o bubă inveterată a societății noastre. CARAGIALE, S. N. 161.
        surse: DLRLC

etimologie: