6 intrări

Articole pe această temă:

51 de definiții

investit, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 165 / Pl: ~iți, ~e / E: investi] 1 (Înv) Îmbrăcat. 2 (Înv; d. acte) Prevăzut cu toate formele legale. 3 (D. un capital) Plasat într-o afacere sau întreprindere.

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi.

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere.

investi1 vt [At: DA / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 (Jur; înv) A prevedea cu toate formele legale. 2 (Ecn) A plasa un fond, un capital într-o întreprindere cu scopul de a obține profit.

învesti vt [At: COD. PEN. R. P. R., 23 / Pzi: ~tesc / E: fr investir, lat investire] 1 A pune pe cineva în mod oficial în posesia unui drept. 2 A conferi cuiva o demnitate. 3 (C. i. acte publice) A prevedea cu toate formele legale. 4 (Înv) A acorda cuiva învestitura (2). 5 (Cmr; imp) A aloca un fond într-o întreprindere Si: a investi. 6 (Înv) A asedia.

învestit2, ~ă a vz înveștit2

învestit1, ~ă a [At: LEG. EC. PL., 176 / Pl: ~iți, ~e / E: învesti] 1 Care a primit oficial un drept. 2 Care a fost desemnat pentru a exercita o autoritate. 3 Care a fost confirmat într-o demnitate. 4 (D. acte publice) Prevăzut cu toate formele legale. 5 (Înv; d. o cetate) Asediat.

învește [At: CORESI, PS. 87 / V: (cscj) ~șca, ~ti / Pzi: ~esc, învăsc, (sst) ~eștiu; Ps: înveștii, învăscui / E: ml investire] (îrg) 1-2 vtr A (se) înveșmânta (1-2). 3 vr A se împodobi. 4-5 vtr A (se) acoperi.

înveștit3, ~ă a vz învăscut

înveștit2,a [At: MACEDONSKI, O., 1,248 / V: ~est~ / Pl: ~iți, ~e / E: învești] (Înv) 1 Înveșmântat2 (1). 2 Împodobit. 3 Acoperit.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVÉȘTE, învésc, vb. III. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) îmbrăca. [Perf. s. învăscui, part. învăscut.Var.: înveștí vb. IV] – Lat. investire.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire.

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o întreprindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A împuternici (pe cineva) în mod oficial, a acorda (cuiva) un drept, o autoritate, o demnitate; (în evul mediu) a da cuiva învestitura. Domnii țărilor romîne învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. (Învechit) Îmbrăcat, înveșmîntat. Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248. ◊ Fig. Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.

investí (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 să investeáscă

învestí (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 învesteáscă

învéște (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 înveáscă; part. învăscút

INVESTÍ vb. a băga, a plasa, a vârî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTÍ vb. 1. v. înscăuna. 2. v. alege. 3. v. autoriza. 4. (înv. și pop.) a orândui, (înv.) a revesti, a rândui. (A ~ ceva cu forme legale.)

ÎNVÉȘTE vb. v. echipa, îmbrăca, înveșmânta.

INVESTÍ vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire].

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir].

INVESTÍ vb. tr. a face o investiție. (< fr. investir, lat. investire)

ÎNVESTÍ vb. tr. 1. a da cuiva învestitura (1). 2. a acorda în mod oficial un drept, un titlu, o demnitate. (< fr. investir, lat. investire)

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir.

A INVESTÍ ~ésc tranz. (sume, capitaluri) A da ca investiție; a plasa. /<fr. investir, engl. invest

A ÎNVESTÍ ~ésc tranz. 1) (persoane) A pune în mod oficial (într-o funcție, într-un drept sau într-o demnitate). 2) (în evul mediu) A supune învestiturii. /<fr. investir, lat. investire

înveștít, înveștítă, adj. (înv.) V. învăscút.

investì v. 1. a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități; 2. a împresura din toate părțile cu armata.

*investésc v. tr. (fr. investir, d. lat. in-vestire, a înconjura [d. vestis, haĭnă]: it. investire. V. învăsc). Pun solemn în posesiunea unuĭ feud saŭ uneĭ demnitățĭ pin ceremonia alegorică a investituriĭ (cînd, în evu mediŭ, se dăruĭa un veșmînt, cum li se dăruĭa domnilor fanarioțĭ un caftan): principiĭ îĭ investeaŭ pe episcopĭ dîndu-le cîrja și inelu. Fig. Pun, cu oare-care formalitățĭ, în posesiunea uneĭ puterĭ, uneĭ autoritățĭ: la Roma dictatoriĭ eraŭ investițĭ cu o autoritate absolută. Arm. Impresor, înconjor: oastea dușmănească era investită în tabăra eĭ.

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele’n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într’înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s’a învăscut în om.

învéște, înveștésc, V. învăsc.

înveștít n., pl. urĭ. Vechĭ. Îmbrăcăminte.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

investít adj. m., pl. investíți; f. sg. investítă, pl. investíte

investí (a plasa un capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 sg. și pl. investeáscă

învestí (a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate, o atribuție) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învestésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 sg. și pl. învesteáscă

învéște vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învésc, 2 sg. învéști, perf. s. 1 sg. învăscúi; conj. prez. 3 sg. și pl. înveáscă; part. învăscút

INVESTI vb. a băga, a plasa, a vîrî. (A ~ un capital în ceva.)

ÎNVESTI vb. 1. a înscăuna, a întrona, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ împărat.) 2. a alege, a desemna, a pune. (Poporul în urale îl ~ conducător al lui.) 3. a autoriza, a delega, a împuternici, (înv.) a isprăvnici, a slobozi. (L-a ~ să facă următorul lucru...) 4. (înv. și pop.) a orîndui, (înv.) a revesti, a rîndui. (A ~ ceva cu forme legale.)

învește vb. v. ECHIPA. ÎMBRĂCA. ÎNVEȘMÎNTA.

înveștí, vb. tranz., refl. – (reg.; arh.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea, 1924, I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960: 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” < lat. vestis „veșmânt, haină” (Scriban; CDDE, DA, cf. DER; Felecan, 2011; DEX, MDA).

înveștít, -ă, înveștiți, -te, adj. – (reg.; arh.) Înveșmântat. – Din învești.

înveștí, vb. tranz., refl. – (înv.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea 1924 I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem”. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește)” (v. Limba română, nr. 5 / 1960, 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” (Felecan 2011).

Intrare: înveștit
înveștit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitul
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitul
  • ‑nveștitu‑
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștita
  • ‑nveștita
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiții
  • ‑nveștiții
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitele
  • ‑nveștitele
genitiv-dativ singular
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitului
  • ‑nveștitului
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitei
  • ‑nveștitei
plural
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveștiților
  • ‑nveștiților
  • înveștite
  • ‑nveștite
  • înveștitelor
  • ‑nveștitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învesti
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestire
  • ‑nvestire
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitu‑
  • ‑nvestitu‑
  • învestind
  • ‑nvestind
  • învestindu‑
  • ‑nvestindu‑
singular plural
  • învestește
  • ‑nvestește
  • învestiți
  • ‑nvestiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestii
  • ‑nvestii
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (tu)
  • învestești
  • ‑nvestești
(să)
  • învestești
  • ‑nvestești
  • învesteai
  • ‑nvesteai
  • învestiși
  • ‑nvestiși
  • învestiseși
  • ‑nvestiseși
a III-a (el, ea)
  • învestește
  • ‑nvestește
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învestea
  • ‑nvestea
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestise
  • ‑nvestise
plural I (noi)
  • învestim
  • ‑nvestim
(să)
  • învestim
  • ‑nvestim
  • învesteam
  • ‑nvesteam
  • învestirăm
  • ‑nvestirăm
  • învestiserăm
  • ‑nvestiserăm
  • învestisem
  • ‑nvestisem
a II-a (voi)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
(să)
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învesteați
  • ‑nvesteați
  • învestirăți
  • ‑nvestirăți
  • învestiserăți
  • ‑nvestiserăți
  • învestiseți
  • ‑nvestiseți
a III-a (ei, ele)
  • învestesc
  • ‑nvestesc
(să)
  • învestească
  • ‑nvestească
  • învesteau
  • ‑nvesteau
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestiseră
  • ‑nvestiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: investi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • investi
  • investire
  • investit
  • investitu‑
  • investind
  • investindu‑
singular plural
  • investește
  • investiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • investesc
(să)
  • investesc
  • investeam
  • investii
  • investisem
a II-a (tu)
  • investești
(să)
  • investești
  • investeai
  • investiși
  • investiseși
a III-a (el, ea)
  • investește
(să)
  • investească
  • investea
  • investi
  • investise
plural I (noi)
  • investim
(să)
  • investim
  • investeam
  • investirăm
  • investiserăm
  • investisem
a II-a (voi)
  • investiți
(să)
  • investiți
  • investeați
  • investirăți
  • investiserăți
  • investiseți
a III-a (ei, ele)
  • investesc
(să)
  • investească
  • investeau
  • investi
  • investiseră
Intrare: învestit
învestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitul
  • învestitu‑
  • ‑nvestitul
  • ‑nvestitu‑
  • învesti
  • ‑nvesti
  • învestita
  • ‑nvestita
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiții
  • ‑nvestiții
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitele
  • ‑nvestitele
genitiv-dativ singular
  • învestit
  • ‑nvestit
  • învestitului
  • ‑nvestitului
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitei
  • ‑nvestitei
plural
  • învestiți
  • ‑nvestiți
  • învestiților
  • ‑nvestiților
  • învestite
  • ‑nvestite
  • învestitelor
  • ‑nvestitelor
vocativ singular
plural
Intrare: investit
investit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • investit
  • investitul
  • investitu‑
  • investi
  • investita
plural
  • investiți
  • investiții
  • investite
  • investitele
genitiv-dativ singular
  • investit
  • investitului
  • investite
  • investitei
plural
  • investiți
  • investiților
  • investite
  • investitelor
vocativ singular
plural
Intrare: învește
verb (VT619)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învește
  • ‑nvește
  • înveștere
  • ‑nveștere
  • învăscut
  • ‑nvăscut
  • învescut
  • ‑nvescut
  • învăscutu‑
  • ‑nvăscutu‑
  • învescutu‑
  • ‑nvescutu‑
  • învăscând
  • ‑nvăscând
  • învescând
  • ‑nvescând
  • învăscându‑
  • ‑nvăscându‑
  • învescându‑
  • ‑nvescându‑
singular plural
  • învește
  • ‑nvește
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscui
  • ‑nvăscui
  • învescui
  • ‑nvescui
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (tu)
  • învești
  • ‑nvești
(să)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • învăscuși
  • ‑nvăscuși
  • învescuși
  • ‑nvescuși
  • învăscuseși
  • ‑nvăscuseși
  • învescuseși
  • ‑nvescuseși
a III-a (el, ea)
  • învește
  • ‑nvește
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuse
  • ‑nvăscuse
  • învescuse
  • ‑nvescuse
plural I (noi)
  • înveștem
  • ‑nveștem
(să)
  • înveștem
  • ‑nveștem
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • învăscurăm
  • ‑nvăscurăm
  • învescurăm
  • ‑nvescurăm
  • învăscuserăm
  • ‑nvăscuserăm
  • învăscusem
  • ‑nvăscusem
  • învescuserăm
  • ‑nvescuserăm
  • învescusem
  • ‑nvescusem
a II-a (voi)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
(să)
  • înveșteți
  • ‑nveșteți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • învăscurăți
  • ‑nvăscurăți
  • învescurăți
  • ‑nvescurăți
  • învăscuserăți
  • ‑nvăscuserăți
  • învăscuseți
  • ‑nvăscuseți
  • învescuserăți
  • ‑nvescuserăți
  • învescuseți
  • ‑nvescuseți
a III-a (ei, ele)
  • învesc
  • ‑nvesc
  • învăsc
  • ‑nvăsc
(să)
  • învească
  • ‑nvească
  • învască
  • ‑nvască
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învăscu
  • ‑nvăscu
  • învescu
  • ‑nvescu
  • învăscuseră
  • ‑nvăscuseră
  • învescuseră
  • ‑nvescuseră
învești (1 -esc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștire
  • ‑nveștire
  • înveștit
  • ‑nveștit
  • înveștitu‑
  • ‑nveștitu‑
  • înveștind
  • ‑nveștind
  • înveștindu‑
  • ‑nveștindu‑
singular plural
  • înveștește
  • ‑nveștește
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștii
  • ‑nveștii
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (tu)
  • înveștești
  • ‑nveștești
(să)
  • înveștești
  • ‑nveștești
  • înveșteai
  • ‑nveșteai
  • înveștiși
  • ‑nveștiși
  • înveștiseși
  • ‑nveștiseși
a III-a (el, ea)
  • înveștește
  • ‑nveștește
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveștea
  • ‑nveștea
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștise
  • ‑nveștise
plural I (noi)
  • înveștim
  • ‑nveștim
(să)
  • înveștim
  • ‑nveștim
  • înveșteam
  • ‑nveșteam
  • înveștirăm
  • ‑nveștirăm
  • înveștiserăm
  • ‑nveștiserăm
  • înveștisem
  • ‑nveștisem
a II-a (voi)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
(să)
  • înveștiți
  • ‑nveștiți
  • înveșteați
  • ‑nveșteați
  • înveștirăți
  • ‑nveștirăți
  • înveștiserăți
  • ‑nveștiserăți
  • înveștiseți
  • ‑nveștiseți
a III-a (ei, ele)
  • înveștesc
  • ‑nveștesc
(să)
  • înveștească
  • ‑nveștească
  • înveșteau
  • ‑nveșteau
  • învești
  • ‑nvești
  • înveștiseră
  • ‑nveștiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

investit

  • 1. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: folosit

etimologie:

  • vezi investi
    surse: DEX '98 DEX '09

investi

  • 1. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aloca băga cheltui plasa vârî 2 exemple
    exemple
    • Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2800.
      surse: DLRLC
    • figurat Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9.
      surse: DLRLC

etimologie:

învesti învestire învestit investi

  • 1. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Comisarul învestit cu mandat... are drept s-o elibereze, dacă el găsește asta de cuviință. CAMIL PETRESCU, O. II 308.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în Evul Mediu A da cuiva învestitura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Domnii țărilor române învesteau pe boieri cu funcțiunile lor.
        surse: DLRLC

etimologie:

învestit

  • 1. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție.
    surse: DEX '98
  • exemple
    • Unde-s cavalerii cu spade lucitoare... Și unde scutierii cu aur învestiți? MACEDONSKI, O. I 248.
      surse: DLRLC
    • figurat Romînia învestită În vesminte de serbare. ALEXANDRESCU, M. 165.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi învesti
    surse: DEX '98