3 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

invalid, ~ă [At: CONACHI, P. 226 / Pl: ~izi, ~e / E: fr invalide, lat invalidus] 1 a Care nu este valid. 2-3 smf, a (Persoană) care are o infirmitate din cauza căreia este inapt de muncă Si: infirm (1-2), mutilat, schilodit.

invalida vt [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr invalider] 1 (Jur) A constata și a declara nevalide anumite acte de procedură. 2-3 A declara nevalabilă (alegerea membrilor organelor reprezentative sau) împuternicirea delegaților la conferințe, congrese etc.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

INVALÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.

*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

invalid adj. m., s. m., pl. invalizi; adj. f., s. f. invalidă, pl. invalide

invalida (a ~) vb., ind. prez. 3 invalidea

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INVALÍD adj., s. (MED.) 1. v. infirm. 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALID adj., s. (MED.) 1. infirm, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.) 2. mutilat, (înv.) sacatifsit. (~ de război.)

INVALIDA vb. (JUR.) a abroga, a anula, a desființa, a infirma, a suprima, (pop.) a strica, (înv.) a surpa. (A ~ o lege, un act normativ.)

Intrare: invalidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invali
  • invalida
plural
  • invalide
  • invalidele
genitiv-dativ singular
  • invalide
  • invalidei
plural
  • invalide
  • invalidelor
vocativ singular
  • invali
  • invalido
plural
  • invalidelor
Intrare: invalid (adj.)
invalid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invalid
  • invalidul
  • invalidu‑
  • invali
  • invalida
plural
  • invalizi
  • invalizii
  • invalide
  • invalidele
genitiv-dativ singular
  • invalid
  • invalidului
  • invalide
  • invalidei
plural
  • invalizi
  • invalizilor
  • invalide
  • invalidelor
vocativ singular
plural
Intrare: invalida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invalida
  • invalidare
  • invalidat
  • invalidatu‑
  • invalidând
  • invalidându‑
singular plural
  • invalidea
  • invalidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invalidez
(să)
  • invalidez
  • invalidam
  • invalidai
  • invalidasem
a II-a (tu)
  • invalidezi
(să)
  • invalidezi
  • invalidai
  • invalidași
  • invalidaseși
a III-a (el, ea)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalida
  • invalidă
  • invalidase
plural I (noi)
  • invalidăm
(să)
  • invalidăm
  • invalidam
  • invalidarăm
  • invalidaserăm
  • invalidasem
a II-a (voi)
  • invalidați
(să)
  • invalidați
  • invalidați
  • invalidarăți
  • invalidaserăți
  • invalidaseți
a III-a (ei, ele)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalidau
  • invalida
  • invalidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

invalida, invalidezverb

  • 1. științe juridice A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

invalid, invalizisubstantiv masculin
invali, invalidesubstantiv feminin
invalid, invaliadjectiv

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. DLRLC
    • format_quote Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. DLRLC
    • format_quote La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. DLRLC
    • format_quote Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21. DLRLC
    • 1.1. Despre acte, raționamente etc.: nevalabil, nul. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.