3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă); infirm, mutilat, schilod. – Din fr. invalide, lat. invalidus.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

invalid, ~ă [At: CONACHI, P. 226 / Pl: ~izi, ~e / E: fr invalide, lat invalidus] 1 a Care nu este valid. 2-3 smf, a (Persoană) care are o infirmitate din cauza căreia este inapt de muncă Si: infirm (1-2), mutilat, schilodit.

invalida vt [At: DA ms / Pzi: ~dez / E: fr invalider] 1 (Jur) A constata și a declara nevalide anumite acte de procedură. 2-3 A declara nevalabilă (alegerea membrilor organelor reprezentative sau) împuternicirea delegaților la conferințe, congrese etc.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. (Jur.) A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne sau internaționale; a infirma. – Din fr. invalider.

INVALÍD, -Ă, invalizi, -de, adj. Care are o infirmitate (căpătată mai ales în război); infirm, mutilat, beteag. Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311. Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505. ◊ (Substantivat) La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22. Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.

INVALIDÁ, invalidez, vb. I. Tranz. A infirma, a nu confirma sau a nu recunoaște un act de procedură sau un mandat electiv declarînd aceste acte ca fiind lipsite de putere juridică.

INVALÍD, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, infirm, mutilat. [< fr. invalide, cf. lat. invalidus].

INVALIDÁ vb. I. tr. A declara nul, a infirma (un act, o alegere etc.). [< fr. invalider].

INVALÍD, -Ă I. adj., s. m. f. (om) infirm, mutilat. II. adj. (despre acte, raționamente etc.) nevalabil; nul. (< fr. invalide, lat. invalidus)

INVALIDÁ vb. tr. a declara nul; a infirma. (< fr. invalider)

INVALÍD ~dă (~zi, ~de) și substantival (despre persoane) Care nu este valid; inapt pentru muncă (din cauza sănătății rele sau a unor infirmități). /<fr. invalide, lat. invalidus

A INVALIDÁ ~éz tranz. (acte, mandate, legi, alegeri etc.) A considera ca fiind lipsit de validitate; a socoti nevalabil. /<fr. invalider

invalidà v. a declara nul: a invalida o alegere, un contract sau testament.

*inválid, -ă adj. (lat. in-válidus). Care nu e valid, infirm, slab; un bătrîn invalid. Fig. Jur. Care nu e făcut în condițiunile legiĭ: testament invalid. S. m. Soldat care nu maĭ poate servi din cauza rănilor, boalelor saŭ bătrînețiĭ. – Fals invalíd (fr. invalide). V. oturac.

*invalidéz v. tr. (d. invalid; fr. invalider). Jur. Fac invalid, anulez: a invalida un testament, o alegere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

invalíd adj. m., s. m., pl. invalízi; adj. f., s. f. invalídă, pl. invalíde

invalidá (a ~) vb., ind. prez. 3 invalideáză

invalíd adj. m., s. m. valid

invalidá vb., ind. prez. 1 sg. invalidéz, 3 sg. și pl. invalideáză

arată toate definițiile

Intrare: invalidă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invali
  • invalida
plural
  • invalide
  • invalidele
genitiv-dativ singular
  • invalide
  • invalidei
plural
  • invalide
  • invalidelor
vocativ singular
  • invali
  • invalido
plural
  • invalidelor
Intrare: invalid (adj.)
invalid1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • invalid
  • invalidul
  • invalidu‑
  • invali
  • invalida
plural
  • invalizi
  • invalizii
  • invalide
  • invalidele
genitiv-dativ singular
  • invalid
  • invalidului
  • invalide
  • invalidei
plural
  • invalizi
  • invalizilor
  • invalide
  • invalidelor
vocativ singular
plural
Intrare: invalida
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • invalida
  • invalidare
  • invalidat
  • invalidatu‑
  • invalidând
  • invalidându‑
singular plural
  • invalidea
  • invalidați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • invalidez
(să)
  • invalidez
  • invalidam
  • invalidai
  • invalidasem
a II-a (tu)
  • invalidezi
(să)
  • invalidezi
  • invalidai
  • invalidași
  • invalidaseși
a III-a (el, ea)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalida
  • invalidă
  • invalidase
plural I (noi)
  • invalidăm
(să)
  • invalidăm
  • invalidam
  • invalidarăm
  • invalidaserăm
  • invalidasem
a II-a (voi)
  • invalidați
(să)
  • invalidați
  • invalidați
  • invalidarăți
  • invalidaserăți
  • invalidaseți
a III-a (ei, ele)
  • invalidea
(să)
  • invalideze
  • invalidau
  • invalida
  • invalidaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

invalida

  • 1. științe juridice A constata și a declara nevalabile anumite acte de procedură; a declara nevalabilă alegerea membrilor organelor reprezentative sau împuternicirea delegaților la conferințe sau la congrese interne ori internaționale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: abroga anula infirma antonime: valida

etimologie:

invalid, -ă invalid (2) invalidă

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate (din cauza căreia este inaptă de muncă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: beteag, -ă infirm mutilat schilod antonime: valid 4 exemple
    exemple
    • Toți părăsiseră pe bravul căpitan, de aci înainte invalid și cerșetor. GALACTION, O. I 311.
      surse: DLRLC
    • Pensionar invalid nu-mi convine de loc, drept să vă spun. CARAGIALE, O. VII 505.
      surse: DLRLC
    • La gară ajunseră mai puțini de jumătate dintre invalizii care au fost în Piața Unirii. PAS, Z. IV 22.
      surse: DLRLC
    • Pe tribună s-a urcat să vorbească o altă categorie de oameni. S-a terminat cu invalizii. SAHIA, N. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: