15 definiții pentru inutilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

inutilitate sf [At: VLAHUȚĂ, D. 172 / Pl: ~tăți / E: fr inutilité, lat inutilitas, -atis] 1 Lipsă de utilitate Si: neutilitate, zădărnicie. 2-4 Lucru, vorbă, faptă de prisos.

INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.

INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.

INUTILITÁTE, inutilități, s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. Scrîșnea de inutilitatea deșertei lui revolte. VLAHUȚĂ, O. A. III 104.

INUTILITÁTE, inutilități s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. – Fr. inutilité, (lat. lit. inutilitas, -atis).

INUTILITÁTE s.f. Zădărnicie; netrebuință. [Cf. lat. inutilitas, fr. inutilité].

INUTILITÁTE s. f. zădărnicie; netrebuință. (< fr. inutilité, lat. inutilitas)

INUTILITÁTE ~ăți f. Caracter inutil; lipsă de utilitate. [G.-D. inutilității] /<fr. inutilité, lat. inutilitas, ~atis

inutilitate f. 1. caracterul celor inutile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.

*inutilitáte f. (lat. in-utílitas, -átis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucrurĭ inutile: cîte inutilitățĭ îs în casele unora!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!inutilitáte (i-nu-/in-u-) s. f., g.-d. art. inutilitắții corectată

inutilitáte s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inutilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INUTILITÁTE s. 1. v. zădărnicie. 2. v. deșertăciune. 3. deșertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.) 4. (livr.) redundanță. (~ unor cuvinte din text.)

INUTILITATE s. 1. ineficacitate, ineficiență, zădărnicie, (rar) snperfluență, superfluitate, (înv.) netrebnicie, (fig.) sterilitate. (~ discuțiilor.) 2. deșertăciune, zădărnicie, (rar) zadar. (~ unei acțiuni.) 3. deșertăciune, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (înv.) mișelie, nimicie. (Psalmistul afirmă că totul e ~.)

Inutilitate ≠ utilitate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INUTILITATE. Subst. Inutilitate, futilitate (livr.), neutilitate, superfluitate (rar); nefolosință; nonvaloare; zădărnicie, deșertăciune, zadar (rar); surplus, prisos, plus, excedent, prisosință, prisoseală (pop.), prisosire (rar); redundanță; neeficiență, ineficacitate, sterilitate (fig.). Adj. Inutil, futil (livr.), superfluu, nefolositor, oțios (livr.), inutilizabil, neutilizabil, impracticabil, de neîntrebuințat, fără importanță, neimportant, neînsemnat, neglijabil, fără (nici un) rost; de prisos, în plus, prisositor (înv.), excedentar; redundant; ineficace, neeficient, neproductiv, infructuos, fără efect, steril (fig.), zadarnic, van (livr.), deșert (fig.); inoperant (rar). Lipsit de sens, absurd, fără finalitate. Stricat, uzat, perimat, părăginit, demodat, învechit, reformat, scos la reformă, scos din uz, bun de aruncat, rebutat; a cincea roată la căruță, bun de lapte ca iepurele, cruce lîngă biserică. Vb. A fi inutil, a fi nefolositor, a nu fi de (nici un) folos, a nu se utiliza, a nu servi la nimic, a fi inutilizabil, a nu sluji (la nimic), a nu ajuta (la nimic), a nu avea nici un rost, a fi fără folos, a fi fără sens, a fi fără noimă, a fi în plus, a exceda (livr.), a avea nevoie ca de a cincea roată la căruță; a nu produce, a nu aduce foloase, a nu rodi, a fi neproductiv; a nu se potrivi, a nu se nimeri, a fi inoportun; a fi bun de aruncat. A se învechi, a se perima, a se demoda, a ieși din modă, a deveni inutil, a cădea în desuetudine, a se părăgini. A face un lucru inutil, a căra apă la puț (la fîntînă), a căra apă cu ciurul, a căra apă în Dunăre, a căra lemne la pădure; a se bate cu morile de vînt, a căuta după ziua de ieri, a căura iepuri în biserică, a umbla după borta vîntului, a bate cu burete piron în perete, a aduce pămînt din vale în deal. Adv. (În mod) inutil (nefolositor); zadarnic, fără rost, fără folos, fără sens, fără noimă, în zadar, degeaba, în van, în deșert, în pustiu, de cîntecul cucului, de florile mărului. V. exagerare, lipsă de importanță, saturație.

Intrare: inutilitate
inutilitate substantiv feminin
  • silabație: i-nu-, in-u-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inutilitate
  • inutilitatea
plural
  • inutilități
  • inutilitățile
genitiv-dativ singular
  • inutilități
  • inutilității
plural
  • inutilități
  • inutilităților
vocativ singular
plural

inutilitate

etimologie: