14 definiții pentru introspecție introspecțiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

introspecție sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 365 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr introspection] (Psh) 1 Analizare a propriei vieți psihice Si: autoobservare, introspectare. 2 Studiu psihologic bazat pe introspecție (1).

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale; autoobservare. – Din fr. introspection.

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; autoobservare. ♦ Studiu psihologic bazat pe această metodă. – Din fr. introspection.

INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Metodă de bază a psihologiei empirice burgheze constînd din contemplarea internă, din observarea subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; studiu, analiză psihologică bazată pe această metodă. Lungile introspecții, menite să motiveze situațiile, îngreuiază pe alocuri desfășurarea narațiunii. V. ROM. noiembrie 1953, 297.

INTROSPÉCȚIE s.f. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice; autoobservare. [Gen. -iei, var. introspecțiune s.f. / cf. fr. introspection < lat. intro – înăuntru, spectio – privire].

INTROSPÉCȚIE s. f. observare subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; autoobservare, autoanaliză. ◊ studiu psihologic bazat pe această metodă. (< fr. introspection)

INTROSPÉCȚIE ~i f. Observație asupra fenomenelor propriei conștiințe. [G.-D. introspecției; Sil. -in-tro-spec-ți-e] /<fr. introspection

introspecțiune sf vz introspecție

INTROSPECȚIÚNE s.f. v. introspecție.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!introspécție (-tros-pec-ți-e/-tro-spec-) s. f., art. introspécția (-ți-a), g.-d. art. introspécției; pl. introspécții, art. introspécțiile (-ți-i-)

introspécție s. f. (sil. -ți-e; mf. -spec-), art. introspécția (sil. -ți-a), g.-d. art. introspécției; pl. introspécții, art. introspécțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTROSPÉCȚIE s. (PSIH.) autoobservare.

INTROSPECȚIE s. (PSIH.) autoobservare.

Intrare: introspecție
introspecție substantiv feminin
  • silabație: in-tros-pec-ți-e, in-tro-spec-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • introspecție
  • introspecția
plural
  • introspecții
  • introspecțiile
genitiv-dativ singular
  • introspecții
  • introspecției
plural
  • introspecții
  • introspecțiilor
vocativ singular
plural
introspecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • introspecțiune
  • introspecțiunea
plural
  • introspecțiuni
  • introspecțiunile
genitiv-dativ singular
  • introspecțiuni
  • introspecțiunii
plural
  • introspecțiuni
  • introspecțiunilor
vocativ singular
plural

introspecție introspecțiune

  • 1. Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale.
    surse: DEX '09 DLRLC DN MDN '00 sinonime: autoanaliză autoobservare un exemplu
    exemple
    • Lungile introspecții, menite să motiveze situațiile, îngreuiază pe alocuri desfășurarea narațiunii. V. ROM. noiembrie 1953, 297.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Studiu psihologic bazat pe această metodă.
      surse: DEX '98 DLRLC MDN '00

etimologie: