2 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întreprinde vt [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pzi: întreprind / E: între + prinde, cf fr entreprendre] 1 A se apuca de ceva. 2 A se angaja la un lucru. 3 A începe o afacere. 4 (Pex) A încerca.

întreprindere sf [At: MUMULEANU, P. ap. GCR II, 216/12 / Pl: ~ri / E: întreprinde] 1 Începere a unei activități. 2 Angajare a cuiva la ceva. 3 Începere a unei afaceri. 4 Acțiune pornită din inițiativă personală. 5 (Pex) Încercare. 6 (Ccr) Unitate economică de producție, de prestări de servicii sau de comerț. 7 (Cmr; înv) Antrepriză.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție, de prestații de servicii sau de comerț. 2. Acțiune pornită din inițiativă personală. – V. întreprinde.

ÎNTREPRÍNDE, întreprínd, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins.Prez. ind. și: întreprínz (BĂLCESCU, O. II 104).

ÎNTREPRÍNDERE, întreprinderi, s. f. 1. Unitate economică de producție sau de comerț supusă unei conduceri unice. Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859. Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371. 2. Acțiune, lucru, treabă pornită din inițiativă personală. Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220. Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.

ÎNTREPRÍNDE vb. III. tr. A lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprínd și întreprínz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].

ÎNTREPRÍNDERE s.f. 1. Acțiune pornită din inițiativă personală. 2. Unitate economică de producție, de prestare de servicii sau de comerț. [< întreprinde].

ÎNTREPRÍNDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)

ÎNTREPRÍNDERE s. f. 1. acțiune pornită din inițiativă personală; rezultat al unei activități. 2. unitate economică de producție, de construcții, prestări de servicii sau de comerț. (< întreprinde)

A ÎNTREPRÍNDE întreprínd tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde

ÎNTREPRÍNDERE ~i f. 1) Unitate economică (de producție, de comerț sau de servicii sociale) care are o conducere unică. ~ de stat. 2) Acțiune începută din inițiativă proprie. [G.-D. întreprinderii] /v. a întreprinde

întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să’l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor.

întreprindere f. 1. plan format ce se pune în execuțiune; 2. facerea unei lucrări, furnisare în anumite condițiuni: întreprinderea unei clădiri.

*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez, ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ.

*întrepríndere f. Executarea unuĭ proĭect: întreprinderea canaluluĭ Suezuluĭ fu o operă colosală. Facerea saŭ furnisarea unuĭ lucru în anumite condițiunĭ, antrepriză: întreprinderea uneĭ șosele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întreprínde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprínd, 1 pl. întrepríndem, 2 pl. întrepríndeți, imperf. 3 sg. întreprindeá, perf. s. 3 sg. întreprínse, 1 pl. întreprínserăm; conj. prez. 3 întrepríndă; ger. întreprinzấnd; part. întrepríns

întrepríndere (-tre-prin-) s. f., g.-d. art. întreprínderii; pl. întreprínderi

întreprínde vb. (sil. -prin-) prinde

arată toate definițiile

Intrare: întreprinde
  • silabație: în-tre-prin-de
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprins
  • ‑ntreprins
  • întreprinsu‑
  • ‑ntreprinsu‑
  • întreprinzând
  • ‑ntreprinzând
  • întreprinzându‑
  • ‑ntreprinzându‑
singular plural
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
(să)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
  • întreprinz
  • ‑ntreprinz
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinsei
  • ‑ntreprinsei
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (tu)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
(să)
  • întreprinzi
  • ‑ntreprinzi
  • întreprindeai
  • ‑ntreprindeai
  • întreprinseși
  • ‑ntreprinseși
  • întreprinseseși
  • ‑ntreprinseseși
a III-a (el, ea)
  • întreprinde
  • ‑ntreprinde
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindea
  • ‑ntreprindea
  • întreprinse
  • ‑ntreprinse
  • întreprinsese
  • ‑ntreprinsese
plural I (noi)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
(să)
  • întreprindem
  • ‑ntreprindem
  • întreprindeam
  • ‑ntreprindeam
  • întreprinserăm
  • ‑ntreprinserăm
  • întreprinseserăm
  • ‑ntreprinseserăm
  • întreprinsesem
  • ‑ntreprinsesem
a II-a (voi)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
(să)
  • întreprindeți
  • ‑ntreprindeți
  • întreprindeați
  • ‑ntreprindeați
  • întreprinserăți
  • ‑ntreprinserăți
  • întreprinseserăți
  • ‑ntreprinseserăți
  • întreprinseseți
  • ‑ntreprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • întreprind
  • ‑ntreprind
(să)
  • întreprindă
  • ‑ntreprindă
  • întreprinză
  • ‑ntreprinză
  • întreprindeau
  • ‑ntreprindeau
  • întreprinseră
  • ‑ntreprinseră
  • întreprinseseră
  • ‑ntreprinseseră
Intrare: întreprindere
întreprindere substantiv feminin
  • silabație: în-tre-prin-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întreprindere
  • ‑ntreprindere
  • întreprinderea
  • ‑ntreprinderea
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderile
  • ‑ntreprinderile
genitiv-dativ singular
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderii
  • ‑ntreprinderii
plural
  • întreprinderi
  • ‑ntreprinderi
  • întreprinderilor
  • ‑ntreprinderilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întreprinde întreprindere

  • 1. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: efectua începe 4 exemple
    exemple
    • Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21.
      surse: DLRLC
    • Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61.
      surse: DLRLC
    • Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466.
      surse: DLRLC
    • rar Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

întreprindere

  • 1. Orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Sfaturile populare vor înființa întreprinderi zootehnice și, acolo unde au terenuri, clădiri, baze furajere etc. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2859.
      surse: DLRLC
    • Pe clădirea construcțiilor mecanice, pe o jumătate de perete, scrie: Ordine și disciplină în întreprindere, colaborare între muncitori și tehnicieni. CĂLUGĂRU, O. P. 371.
      surse: DLRLC
  • 2. Acțiune pornită din inițiativă personală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Plecă, după ce puse la cale tot ce găsi că e bine să facă, ca să scape cu față curată din această întreprindere. ISPIRESCU, L. 220.
      surse: DLRLC
    • Întreprinderea-ți fu dreaptă, a fost nobilă și mare. ALEXANDRESCU, P. 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întreprinde
    surse: DEX '09 DEX '98 DN