7 definiții pentru intranzitivitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRANZITIVITÁTE s. f. Însușirea, calitatea unui verb intranzitiv. – Din fr. intransivité.

INTRANZITIVITÁTE s. f. Însușirea, calitatea unui verb intranzitiv. – Din fr. intransivité.

intranzitivitate sf [At: DEX / Pl: ~tăți / E: fr intransitivité] 1 Însușire de a nu fi tranzitiv. 2 (Grm) Caracter al unui verb intranzitiv (3). 3 (Log; Mat) Relație în care nu se transmite un raport de tranzitivitate între elemente sau termeni.

INTRANZITIVITÁTE s.f. 1. (Gram.) Caracterul unui verb intranzitiv. 2. (Log.) Relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. intransitivité].

INTRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb de a fi intranzitiv. 2. proprietate a unei relații intranzitive (2). (< fr. intransitivité)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intranzitivitáte s. f., g.-d. art. intranzitivitắții

intranzitivitáte s. f. g.-d. art. intranzitivității


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INTRANZITIVITÁTE s. f. (cf. fr. intransitivité): proprietate intrinsecă a verbelor de a nu putea primi, într-un context dat, un complement direct sau o subordonată completivă directă.

Intrare: intranzitivitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intranzitivitate
  • intranzitivitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • intranzitivități
  • intranzitivității
plural
vocativ singular
plural

intranzitivitate

  • 1. Însușirea, calitatea unui verb intranzitiv.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. logică Relație în care nu se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni.
    surse: DN

etimologie: