2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale din sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada.

intra sf [At: DN3 / Pl: ~de / E: ger Intrade, it intrata] 1 Parte introductivă, în ritm de marș, a unei compoziții muzicale din sec. XVI-XVII. 2 (Pgn) Scurtă uvertură a unei compoziții muzicale ciclice. 3 Parte intermediară între două dansuri.

INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada..[1]

  1. Var. intrată (după def. din DN) — LauraGellner

INTRÁDĂ s.f. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale ciclice. 2. Trecerea de la un număr la altul la dans. [Var. intrată s.f. / < it. intrata – apariție, intrare în scenă, cf. germ. Intrade].

INTRÁDĂ s. f. elem. entrată.

ENTRÁTĂ, entrate, s. f. (Muz.) Introducere. – Din it. entrata.

ENTRÁTĂ, entrate, s. f. (Muz.) Introducere. – Din it. entrata.

entra sf [At: CARAGIALE, O. VI, 520 / Pl: ~te / E: it entrata] (Rar) Parte introductivă a unei piese muzicale Si: introducere.

ENTRÁTĂ s.f. (Muz.) Introducere. [< it. entrata].

INTRÁTĂ s.f. v. intradă.

ENTRÁTĂ/INTRÁDĂ s. f. (muz.) introducere. (< it. entrata)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!intrádă s. f., g.-d. art. intrádei; pl. intráde

intrádă s. f., pl. intráde[1]

  1. Var. intrată (după def. din DN) — LauraGellner

entrátă/intrádă s. f., pl. entráte/intráde


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

intrada (cuv. în it. veche „intrare”) 1. Piesă festivă în ritm de marș*, scrisă în stil omofon (v. omofonie) și care, în sec. 16-17, servea drept introducere unor opere*, oratorii* sau deschidea banchetele, balurile, procesiunile. A fost cultivată în Italia, Franța, Anglia și, cu timpul, s-a constituit în piesă independentă (vezi culegerea de 28 de i. a lui Alessandro Orologio, 1597). 2. Componentă a suitei* de dansuri a școlii germ. de la începutul sec. 17. E de obicei plasată la începutul lucrării V. simfonia (II). 3. În sec. 18 și începutul celui următor, termenul a continuat să fie folosit sporadic pentru a desemna scurte uverturi*: Gluck, Alcesta; Mozart, Bastien și Bastienne; Beethoven, Bătălia de la Vittoria. Sin.: it. entrata; echiv. sp. entrada; germ. Intrade, Eingang; fr. entrée*.

Intrare: intradă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intra
  • intrada
plural
  • intrade
  • intradele
genitiv-dativ singular
  • intrade
  • intradei
plural
  • intrade
  • intradelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intra
  • intrata
plural
  • intrate
  • intratele
genitiv-dativ singular
  • intrate
  • intratei
plural
  • intrate
  • intratelor
vocativ singular
plural
Intrare: entrată
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • entra
  • entrata
plural
  • entrate
  • entratele
genitiv-dativ singular
  • entrate
  • entratei
plural
  • entrate
  • entratelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intra
  • intrada
plural
  • intrade
  • intradele
genitiv-dativ singular
  • intrade
  • intradei
plural
  • intrade
  • intradelor
vocativ singular
plural

intradă intrată

  • 1. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale din secolele XVI-XVII.
    surse: DEX '09 DN
  • 2. Trecerea de la un număr la altul la dans.
    surse: DN

etimologie:

entrată intradă

etimologie: