15 definiții pentru interpolație interpolațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTERPOLÁȚIE, interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] – Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.

INTERPOLÁȚIE, interpolații, s. f. (Rar) Interpolare. [Var.: interpolațiúne s. f.] – Din fr. interpolation, lat. interpolatio, -onis.

interpolație sf [At: BUL. COM. IST. V, 15 / V: (înv) ~iune (Pl: ~ni) / Pl: ~ii / E: fr interpolation, lat interpolatio, -onis] 1-2 Interpolare (1-2).

INTERPOLÁȚIE, interpolații, s. f. Adaos de cuvinte și fraze într-un text; parte introdusă într-un text original; interpolare.

INTERPOLÁȚIE s.f. Interpolare. [Gen. -iei, var. interpolațiune s.f. / cf. fr. interpolation, lat. interpolatio].

INTERPOLÁȚIE s. f. interpolare. (< fr. interpolation, lat. interpolatio)

INTERPOLÁȚIE ~i f. Porțiune (cuvinte, fraze, fragmente etc.) introdusă într-un text în vederea explicării sau completării lui. /<fr. interpolation, lat. interpolatio, ~onis[1]

  1. Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație.

INTERPOLAȚIÚNE s. f. v. interpolație.

interpolațiune sf vz interpolație

INTERPOLAȚIÚNE s.f. v. interpolație.

interpolați(un)e f. 1. acțiunea de a interpola; 2. pasaj interpolat: interpolațiunile fură numeroase înaintea descoperirii tiparului.

*interpolațiúne f. (lat. inter-polátio, -ónis). Acțiunea de a interpola. Ceĭa ce s’a interpolat: interpolațiunile-s numeroase în textele vechĭ. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

interpoláție (rar) (-ți-e) s. f., art. interpoláția (-ți-a), g.-d. art. interpoláției; pl. interpoláții, art. interpoláțiile (-ți-i-)

interpoláție s. f. (sil. -ți-e), art. interpoláția (sil. -ți-a), g.-d. art. interpoláției; pl. interpoláții, art. interpoláțiile (sil. -ți-i-)[1]

  1. Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner

Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTERPOLÁȚIE s. v. interpolare.[1]

  1. Var. interpolațiune (după def. din DEX și DN) — LauraGellner
Intrare: interpolație
interpolație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpolație
  • interpolația
plural
  • interpolații
  • interpolațiile
genitiv-dativ singular
  • interpolații
  • interpolației
plural
  • interpolații
  • interpolațiilor
vocativ singular
plural
interpolațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interpolațiune
  • interpolațiunea
plural
  • interpolațiuni
  • interpolațiunile
genitiv-dativ singular
  • interpolațiuni
  • interpolațiunii
plural
  • interpolațiuni
  • interpolațiunilor
vocativ singular
plural

interpolație interpolațiune

  • 1. rar Adaos de cuvinte și fraze într-un text; parte introdusă într-un text original.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: interpolare

etimologie: