2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

interferare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: interfera] 1 (Fiz) Suprapunere a undelor sau a mișcărilor vibratorii. 2 (Pgn) Încrucișare.

INTERFERA, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre unde) A produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer.

interfera vi [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr interférer] 1 (Fiz; d. unde sau mișcări vibratorii) A produce interferențe (2) Si: a se suprapune. 2 (Pgn) A se întâlni, încrucișându-se.

INTERFERA, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mișcări vibratorii) A se suprapune compunându-și efectele, a produce fenomenul interferenței; p. gener. a se suprapune, a se încrucișa, a se combina. – Din fr. interférer.

INTERFERA, pers. 3 interferează, vb. I. Intranz. (Despre mișcări vibratorii) A se suprapune compunîndu-și efectele.

INTERFERA vb. I. 1. intr. (Fiz.; mai ales despre unde) A produce interferență, a se suprapune. 2. A se întîlni, a se încrucișa. [P.i. 3 -rează. / < fr. interférer].

INTERFERA vb. I. intr. (fiz.; despre unde) a produce interferență, a se suprapune. II. intr., refl. a se încrucișa, a se întâlni. (< fr. interférer)

A INTERFERA pers 3 ~ea intranz. (despre unde) A produce interferență. /<fr. interférer

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

interfera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. interferez, 3 interferea; conj. prez. 1 sg. să interferez, 3 să interfereze

interfera (a ~) vb., ind. prez. 3 interferea

interfera vb., ind. prez. 3 sg. interferea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INTERFERA vb. a se intersecta, a se încrucișa, a se întretăia, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

Intrare: interferare
interferare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interferare
  • interferarea
plural
  • interferări
  • interferările
genitiv-dativ singular
  • interferări
  • interferării
plural
  • interferări
  • interferărilor
vocativ singular
plural
Intrare: interfera
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • interfera
  • interferare
  • interferat
  • interferatu‑
  • interferând
  • interferându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • interferea
(să)
  • interfereze
  • interfera
  • interferă
  • interferase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • interferea
(să)
  • interfereze
  • interferau
  • interfera
  • interferaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

interferaverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.