interacțiune sf [At: ANATOMIA, 5 / Pl: ~ni / E: fr interaction] 1 Influențare reciprocă a faptelor, a fenomenelor etc Si: interacționare (1). 2 (Fiz) Acțiune reciprocă între corpuri, fenomene, sisteme fizice etc Si: interacționare (2). 3 (Fiz) Formă de legătură între corpuri, realizată direct sau prin intermediul câmpurilor fizice Si: interacționare (3).

INTERACȚIUNE, interacțiuni, s. f. Acțiune reciprocă între fapte, fenomene etc.; condiționare reciprocă. Interacțiunea factorilor fizici. ▭ În reprezentarea interacțiunii universale... cauzele și efectele își schimbă mereu locul, ceea ce este acum sau aici efect devenind cauză dincolo sau atunci, și viceversa. ENGELS, D. S. 51.

INTERACȚIUNE s.f. Influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. [Cf. fr. interaction].

INTERACȚIUNE s. f. influență, condiționare reciprocă între fapte, fenomene etc. (< fr. interaction)

INTERACȚIUNE ~i f. Acțiune reciprocă (dintre obiecte sau fenomene); influență mutuală. [Sil. in-ter-ac-ți-u-] /<fr. interaction

interacțiune (desp. -te-rac-ți-u-/-ter-ac-) s. f., g.-d. art. interacțiunii; pl. interacțiuni

!interacțiune (-te-rac-ți-u-/-ter-ac-) s. f., g.-d. art. interacțiunii, pl. interacțiuni

interacțiune s. f. (sil. mf. -ter-) acțiune

INTERACȚIÚNE (INTERÁCȚIE) (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Formă de legătură, de interdependență între corpuri, sisteme, fenomene etc., care se manifestă prin influențare, condiționare sau acțiune cauzală, legică etc. reciprocă și care stă la baza mișcării în genere, fiind una dintre notele definitorii ale dinamismului universal. 2. (FIZ.) Acțiune reciprocă ce are loc în momentul ciocnirii a două particule elementare sau a două sisteme de astfel de particule (ex. nuclee), datorată forțelor de atracție sau de respingere (electrostatice, gravitaționale, nucleare etc.) dintre acestea. Un exemplu de i. este reacția nucleară. 3. (BIOL.) Influența reciprocă a factorilor biologici.