2 definiții pentru interacție
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+interacție (fiz.) (desp. -te-rac-ți-e/-ter-ac-ți-e) s. f., art. interacția (desp. -ți-a), g.-d. art. interacției; pl. interacții, art. interacțiile (desp. -ți-i-)
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
INTERACȚIÚNE (INTERÁCȚIE) (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Formă de legătură, de interdependență între corpuri, sisteme, fenomene etc., care se manifestă prin influențare, condiționare sau acțiune cauzală, legică etc. reciprocă și care stă la baza mișcării în genere, fiind una dintre notele definitorii ale dinamismului universal. 2. (FIZ.) Acțiune reciprocă ce are loc în momentul ciocnirii a două particule elementare sau a două sisteme de astfel de particule (ex. nuclee), datorată forțelor de atracție sau de respingere (electrostatice, gravitaționale, nucleare etc.) dintre acestea. Un exemplu de i. este reacția nucleară. 3. (BIOL.) Influența reciprocă a factorilor biologici.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: in-te-rac-ți-e, in-ter-ac-ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |