2 definiții pentru interacție

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+interacție (fiz.) (desp. -te-rac-ți-e/-ter-ac-ți-e) s. f., art. interacția (desp. -ți-a), g.-d. art. interacției; pl. interacții, art. interacțiile (desp. -ți-i-)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INTERACȚIÚNE (INTERÁCȚIE) (< fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Formă de legătură, de interdependență între corpuri, sisteme, fenomene etc., care se manifestă prin influențare, condiționare sau acțiune cauzală, legică etc. reciprocă și care stă la baza mișcării în genere, fiind una dintre notele definitorii ale dinamismului universal. 2. (FIZ.) Acțiune reciprocă ce are loc în momentul ciocnirii a două particule elementare sau a două sisteme de astfel de particule (ex. nuclee), datorată forțelor de atracție sau de respingere (electrostatice, gravitaționale, nucleare etc.) dintre acestea. Un exemplu de i. este reacția nucleară. 3. (BIOL.) Influența reciprocă a factorilor biologici.

Intrare: interacție
interacție substantiv feminin
  • silabație: in-te-rac-ți-e, in-ter-ac-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • interacție
  • interacția
plural
  • interacții
  • interacțiile
genitiv-dativ singular
  • interacții
  • interacției
plural
  • interacții
  • interacțiilor
vocativ singular
plural