7 definiții pentru intemperant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTEMPERÁNT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.

INTEMPERÁNT, -Ă, intemperanți, -te, adj. (Livr.) Excesiv, necumpătat. – Din fr. intempérant.

intemperant, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: fr intempérant] (Liv) Necumpătat.

INTEMPERÁNT, -Ă adj. Excesiv, necumpătat. [Cf. fr. intempérant].

INTEMPERÁNT, -Ă adj. excesiv, necumpătat. (< fr. intempérant)

*intemperánt, -ă adj. (lat. intémperans, -ántis). Care nu e temperant, necumpătat: om intemperant, limbă intemperantă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

intemperánt adj. m., pl. intemperánți; f. intemperántă, pl. intemperánte

intemperánt adj. m., pl. intemperánți; f. sg. intemperántă, pl. intemperánte

Intrare: intemperant
intemperant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intemperant
  • intemperantul
  • intemperantu‑
  • intemperantă
  • intemperanta
plural
  • intemperanți
  • intemperanții
  • intemperante
  • intemperantele
genitiv-dativ singular
  • intemperant
  • intemperantului
  • intemperante
  • intemperantei
plural
  • intemperanți
  • intemperanților
  • intemperante
  • intemperantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intemperant

etimologie: