5 definiții pentru insubordonanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

insubordonanță sf [At: TEODOREANU, M. II, 263 / Pl: ~țe / E: nct] (Rar) Insubordonare.

INSUBORDONÁNȚĂ s.f. (Rar) Nesupunere. [Cf. fr. insubordonnance, it. insubordinatezza].

INSUBORDONÁNȚĂ s. f. nesupunere. (< fr. insubordonnance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!insubordonánță (-su-bor-/-sub-or-) s. f., g.-d. art. insubordonánței; pl. insubordonánțe

insubordonánță s. f. (sil. mf. -sub-), g.-d. art. insubordonánței; pl. insubordonánțe

Intrare: insubordonanță
insubordonanță substantiv feminin
  • silabație: -sub- info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insubordonanță
  • insubordonanța
plural
  • insubordonanțe
  • insubordonanțele
genitiv-dativ singular
  • insubordonanțe
  • insubordonanței
plural
  • insubordonanțe
  • insubordonanțelor
vocativ singular
plural