instrumentație sf [At: HOGAȘ, M. N. 86 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr instrumentation, ger Instrumentation] 1 (Muz) Orchestrație. 2 (Imp) Ansamblu de instrumente. 3 Ramură a teoriei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor și cu folosirea lor în orchestră și în compoziție. 4 (Teh) Extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol.