2 intrări
36 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (8)
- relaționale (8)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. ♦ (Rel.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.
înstrăinare sf [At: CORESI, EV. 206/1 / V: ~rei~, strei~ / Pl: ~nări / E: înstrăina] 1 Alienare de cineva sau de ceva Si: înstrăinat1 (1). 2 Trimitere departe de casă la studii Si: înstrăinat1 (2). 3 Silire a cuiva să plece de undeva Si: înstrăinat1 (3). 4 Părăsire a familiei, a locului de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte Si: înstrăinat1 (4). 5 Îndepărtare de caracterul național Si: înstrăinat1 (5). Cf cosmopolitism. 6 Petrecere într-un loc străin Si: înstrăinat1 (6). 7 Prefăcătorie. 8 Trecere altcuiva prin vânzare, prin dăruire, a stăpânirii asupra unui lucru Si: înstrăinat1 (8). 9 Pierdere a unui bun material Si: înstrăinat1 (9). 10 Sustragere. 11 (Fig) Îndepărtare sufletească Si: înstrăinat1 (11). 12 (Fig) Pierdere a afecțiunii, a simpatiei cuiva Si: înstrăinat1 (12).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. [Pr.: -stră-i-. – Var.: înstreinare s. f.] – V. înstrăina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSTRĂINARE s. f. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. 1. Îndepărtare de locul nașterii sau al domiciliului permanent; pribegie, exil. Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă vreme! CREANGĂ, A. 125. De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Întrerupere a unor legături strînse cu cineva; răcire a relațiilor; răceală, indiferență. Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. 3. Pierderea caracterului național. Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. V. ROM. noiembrie 1953, 316. Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. 4. (Jur.) Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. ♦ Furt. – Pronunțat: -stră-i-. – Variantă: înstreinare s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înstrăinare f. Jur. transferarea unei proprietăți: înstrăinarea bunurilor Statului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i. – Var.: înstreina vb. I] – În + străin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Tranz. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. ♦ A sustrage, a fura. 2. Refl. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. ♦ Fig. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. [Pr.: -stră-i. – Var.: înstreina vb. I] – În + străin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSTREINA vb. I v. înstrăina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNSTREINARE s. f. v. înstrăinare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înstrăina [At: PRAV. MOLD. 755 / V: ~rei~, ~riena, ~rii~, ~ri~, (cscj) ~reini / Pzi: ~nez / E: în- + străin] 1-2 vtr (A face să devină sau) a deveni străin de cineva sau de ceva. 3 vt A trimite departe de casă la studii. 4 vt (Pex) A sili să plece. 5 vr A-și părăsi familia, locul de naștere, de reședință, stabilindu-se în altă parte Si: a se exila, a se expatria. 6 vi A petrece într-un loc străin. 7 vr A se preface. 8 vt A trece altcuiva prin vânzare, dăruire, stăpânirea unui lucru. 9 vt A pierde un bun material. 10 vr (Înv) A ajunge pe mâini străine. 11 vt A sustrage. 12 vr (Fig) A se îndepărta sufletește. 13 vr (Fig) A pierde afecțiunea, simpatia cuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstreina v vz înstrăina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstreinare sf vz înstrăinare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstriina v vz înstrăina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstrina v vz înstrăina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
‡ASTREINA, ‡ASTRIENA, ‡ASTRIINA... = ÎNSTRĂINA [străin].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ÎNSTRĂINA, înstrăinez, vb. I. 1. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-și părăsi familia, locul de reședință sau de naștere, stabilindu-se în altă parte și rupîndu-se de viața de pînă atunci; a se depărta sufletește de cei de care era legat. Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. ♦ Tranz. A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. 2. Tranz. (Jur.) A transmite (prin vînzare) un drept de proprietate sau alt drept. Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. ◊ Absol. Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. ♦ A sustrage, a fura. Cei care înstrăinează bunuri obștești sînt pedepsiți de lege. – Pronunțat: -stră-i-. – Prez. ind. și: (rar) înstrăin (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 201). – Variantă: înstreina vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎNSTRĂINA mă ~ez intranz. 1) A deveni străin (sufletește). 2) A se așeza cu traiul în altă parte, despărțindu-se de baștină și de cei apropiați. /în + străin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎNSTRĂINA ~ez tranz. 1) A face să se înstrăineze. 2) jur. A face să intre în posesia altcuiva prin cedarea oficială a dreptului de proprietate; a aliena. 3) (bunuri materiale) A lua pe ascuns și pe nedrept; a fura; a sustrage. [Sil. în-stră-i-] /în + străin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înstrăinà v. 1. a face străin, a depărta dela sine: a înstrăinat o parte din avere; 2. a se expatria.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înstrăinare (desp. -stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înstrăinare (-stră-i-) s. f., g.-d. art. înstrăinării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstrăinare s. f. (sil. -stră-i-), g.-d. art. înstrăinării; pl. înstrăinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înstrăina (a ~) (desp. -stră-i-) vb., ind. prez. 1 sg. înstrăinez, 3 înstrăinează; conj. prez. 1 sg. să înstrăinez, 3 să înstrăineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înstrăina (a ~) (-stră-i-) vb., ind. prez. 3 înstrăinează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înstrăina vb. (sil. -stră-i-), ind. prez. 1 sg. înstrăinez, 3 sg. și pl. înstrăinează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înstrăina
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
înstrăinez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNSTRĂINARE s. v. emigrare, emigrație, expatriere, pribegie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRĂINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRĂINARE s. (JUR.) alienare. (~ unui bun.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înstrăinare s. v. EMIGRARE. EMIGRAȚIE. EXPATRIERE. PRIBEGIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSTRĂINA vb. v. emigra, expatria, pribegi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înstrăina vb. v. EMIGRA. EXPATRIA. PRIBEGI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNSTRĂINA vb. 1. (înv. și reg.) a (se) străina. (S-au ~ de casele lor.) 2. a se depărta, a se îndepărta. (De ce te-ai ~ de noi?) 3. (JUR.) a aliena. (A ~ un bun.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ÎNSTRĂINÁRE (< înstrăina) s. f. 1. Acțiunea de a (se) înstrăina. 2. (Dr.) Transmitere, prin act juridic ori prin efectul legii, a dreptului de proprietate sau a altor drepturi; alienare. 3. (FILOZ.) Noțiune care înglobează diferite fenomene de dezumanizare, caracteristice societății contemporane; transformarea produselor activității omenești, inclusiv a relațiilor și instituțiilor sociale, în forțe reificate, străine și ostile omului; depersonalizarea oamenilor, izolarea indivizilor unii de alții și a individului de societate, denaturarea relațiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea iluzorie, denaturată a realității etc.; alienare. 4. (REL.) Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială și renunță la drepturile sale civile pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: în-stră-i-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: în-stră-i-na
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înstrăinare, înstrăinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) înstrăina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- Înstrăinarea noastră este hotărîtă, cine știe pentru cîtă vreme! CREANGĂ, A. 125. DLRLC
- De pe plaiu-nstrăinării... Văd o pasăre voioasă. ALECSANDRI, P. A. 86. DLRLC
-
- 1.2. Întrerupere a unor legături strânse cu cineva; răcire a relațiilor. DLRLCsinonime: indiferență răceală
- Timp de patruzeci și mai bine de ani n-am avut cu nici unul nici o ceartă, nici o înstrăinare. GALACTION, O. I 18. DLRLC
- Zaharia Duhu, petrolistul milionar și maniac, fostul căutător de comori, îl privi cu un fel de înstrăinare. C. PETRESCU, A. 308. DLRLC
-
- 1.3. Pierderea caracterului național. DLRLC
- Se știe că unul din capetele de acuzație care i se aduceau era «înstrăinarea», faptul că a scris o serie de poezii în limba franceză. V. ROM. noiembrie 1953, 316. DLRLC
- Pe vremea lui C. Negruzzi primejdia înstrăinării în limbă și literatură era mai mare. IBRĂILEANU, SP. CR. 101. DLRLC
-
- 1.4. Transmiterea unui drept sau a unui lucru în proprietatea altei persoane. DLRLCsinonime: alienare
- 1.4.1. Furt. DLRLCsinonime: furt
-
- 1.5. Acțiunea călugărului care părăsește deliberat viața socială pentru a se consacra definitiv, în mănăstire sau în pustnicie, rugăciunii și slujirii lui Dumnezeu. DEX '09
-
etimologie:
- înstrăina DEX '09 DEX '98
înstrăina, înstrăinezverb
- 1. A trece cuiva (prin vânzare) stăpânirea unui lucru; a aliena un bun material. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: aliena
- Partea din stînga drumului a fost cea dintîi înstrăinată din pămînturile familiei. Un străbunic a înzestrat cu ea o fată. REBREANU, R. I 71. DLRLC
- Dumneata ai cumpărat. Dînșii au cumpărat... Eu am înstrăinat în deplină stăpînire a facultăților mele. C. PETRESCU, A. 336. DLRLC
-
- Cei care înstrăinează bunuri obștești sunt pedepsiți de lege. DLRLC
-
-
- 2. A-și părăsi familia, locul de naștere sau de reședință, stabilindu-se în altă parte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. REBREANU, R. I 150. DLRLC
- 2.1. A se îndepărta sufletește; a pierde afecțiunea, simpatia cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Biata maică simțea că iar va rămînea singură și uitată, că puiul se înstrăinează. SADOVEANU, O. I 271. DLRLC
-
- 2.2. A face pe cineva să se îndepărteze de ceva. DLRLC
- Două strofe... vom mai transcrie... căci urmarea, pînă la sfîrșit, ne înstrăinează cu totul de viața vînătorilor. ODOBESCU, S. III 89. DLRLC
-
-
- comentariu Prezent indicativ și: înstrăin. DLRLC
etimologie:
- În + străin DEX '09 DEX '98