2 intrări

7 definiții

insolvénță s. f., g.-d. art. insolvénței

insolvént adj. m., pl. insolvénți; f. sg. insolvéntă, pl. insolvénte

insolvénță s. f., g.-d. art. insolvénței

INSOLVÉNT, -Ă adj. (Jur.) Insolvabil. [Cf. germ. insolvent].

INSOLVÉNȚĂ s.f. Insolvabilitate. [< it. insolvenza].

INSOLVÉNT, -Ă adj. insolvabil. (< germ. insolvent)

INSOLVÉNȚĂ s. f. insolvabilitate. (< it. insolvenza)

Intrare: insolvent
insolvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insolvent insolventul insolventă insolventa
plural insolvenți insolvenții insolvente insolventele
genitiv-dativ singular insolvent insolventului insolvente insolventei
plural insolvenți insolvenților insolvente insolventelor
vocativ singular
plural
Intrare: insolvență
insolvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insolvență insolvența
plural
genitiv-dativ singular insolvențe insolvenței
plural
vocativ singular
plural