6 definiții pentru insemina


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INSEMINÁ, inseminez, vb. I. Tranz. (Biol.) A fecunda, a însămânța (pe cale artificială). – Din fr. inséminer.

insemina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr inséminer] (Blg) A fecunda pe cale artificială Si: a însămânța.

INSEMINÁ vb. I. tr. (Biol.) A fecunda pe cale artificială; a însămânța. [< fr. inséminer].

INSEMINÁ vb. tr. a fecunda pe cale artificială; a însămânța. (< fr. inséminer)

A INSEMINÁ ~éz tranz. A fecunda pe cale artificială. /<fr. inséminer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

inseminá vb., ind. prez. 1 sg. inseminéz, 3 sg. și pl. insemineáză

Intrare: insemina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • insemina
  • inseminare
  • inseminat
  • inseminatu‑
  • inseminând
  • inseminându‑
singular plural
  • inseminea
  • inseminați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inseminez
(să)
  • inseminez
  • inseminam
  • inseminai
  • inseminasem
a II-a (tu)
  • inseminezi
(să)
  • inseminezi
  • inseminai
  • inseminași
  • inseminaseși
a III-a (el, ea)
  • inseminea
(să)
  • insemineze
  • insemina
  • insemină
  • inseminase
plural I (noi)
  • inseminăm
(să)
  • inseminăm
  • inseminam
  • inseminarăm
  • inseminaserăm
  • inseminasem
a II-a (voi)
  • inseminați
(să)
  • inseminați
  • inseminați
  • inseminarăți
  • inseminaserăți
  • inseminaseți
a III-a (ei, ele)
  • inseminea
(să)
  • insemineze
  • inseminau
  • insemina
  • inseminaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

insemina

etimologie: