8 definiții pentru insecti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
insecti- [At: DN3 / V: ~to~ / E: fr insecti-, insecto-] Element prim de compunere cu sensul: 1-2 (De) insectă. 3 Referitor la insecte.
INSECTI- v. insectă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSECTI-/INSECTO- elem. „insectă”. (< fr. insecti-, insecto-, cf. lat. insectus, tăiat)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
insecto- vz insecti-
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSECTĂ s.f. Animal nevertebrat mic din încrengătura artropodelor, cu corpul format din segmente, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheeană și cu dezvoltare prin metamorfoză. ♦ (la pl.) Clasă din care face parte acest animal. // (În forma insecti-, insecto-) Element prim de compunere savantă cu sensul de „insectă”, „referitor la insecte”, „de insecte”. [< fr. insecte, lat. insectum].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSECTO- v. insectă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INSECTO- elem. insecti-.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
INSECTI- „insectă”. ◊ L. insectum „insectă” > fr. insecti-, engl. id., germ. insecti- > rom. insecti-. □ ~cid (v. -cid), adj., s. n., (substanță) care distruge insectele; ~fer (v. -fer), adj., purtător de insecte; ~form (v. -form), adj., cu aspect de insectă; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care îndepărtează insectele dăunătoare prin miros, gust sau culoare; ~vore (v. -vor), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu insecte. 2. s. n. pl., Ordin de mamifere mici, cu dinții ascuțiți, a căror hrană principală o constituie insectele.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
insectielement de compunere, prefix
- 1. Element prim de compunere savantă cu sensul de „insectă”, „referitor la insecte”, „de insecte”. DN
etimologie:
- insecti- MDN '00