O definiție pentru inoslovnic
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
inoslovnic, inoslovnici, s.m. (înv.) străin de adevărata credință; eretic.
Intrare: inoslovnic
inoslovnic substantiv masculin
| substantiv masculin (M13) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)