16 definiții pentru inocula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula vb. I] – Din fr. inoculer.

inocula vt [At: BARCIANU / V: (rar) în~, (înv; cscj) înoculi / Pzi: ~lez / E: lat inoculo, -are, fr inoculer] 1 (Med) A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin etc. pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2 (Fig) A sădi în mintea cuiva, încetul cu încetul, anumite concepții, idei etc.

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. 2. Fig. A băga în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. [Var.: înocula, vb. I] – Din fr. inoculer.

INOCULA, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce în țesuturi o substanță, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a băga în mintea cuiva unele concepții sau convingeri. V. inculca. Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.

INOCULA vb. I. tr. 1. A introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A sădi în mintea cuiva anumite idei, concepții etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].

INOCULA vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)

A INOCULA ~ez tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) în organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concepții) A băga în cap; a sădi în minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare

inoculà v. 1. a transmite un virus prin inoculațiune; 2. fig. a introduce în spirit.

ÎNOCULA vb. I v. inocula.

*inoculéz v. tr. (lat. in-óculo, -áre, a altoi, d. in, în, și óculus, ochĭ, mugur). Introduc în organizm un microb, un virus, altoĭesc, vaccinez saŭ molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unuĭ cîne turbarea. Fig. A inocula cuĭva niște ideĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inocula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 inoculea; conj. prez. 1 sg. să inoculez, 3 să inoculeze

inocula (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculea

inocula vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inoculez, 3 sg. și pl. inoculea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INOCULA vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.

Intrare: inocula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • inocula
  • inoculare
  • inoculat
  • inoculatu‑
  • inoculând
  • inoculându‑
singular plural
  • inoculea
  • inoculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • inoculez
(să)
  • inoculez
  • inoculam
  • inoculai
  • inoculasem
a II-a (tu)
  • inoculezi
(să)
  • inoculezi
  • inoculai
  • inoculași
  • inoculaseși
a III-a (el, ea)
  • inoculea
(să)
  • inoculeze
  • inocula
  • inoculă
  • inoculase
plural I (noi)
  • inoculăm
(să)
  • inoculăm
  • inoculam
  • inocularăm
  • inoculaserăm
  • inoculasem
a II-a (voi)
  • inoculați
(să)
  • inoculați
  • inoculați
  • inocularăți
  • inoculaserăți
  • inoculaseți
a III-a (ei, ele)
  • inoculea
(să)
  • inoculeze
  • inoculau
  • inocula
  • inoculaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înocula
  • ‑nocula
  • înoculare
  • ‑noculare
  • înoculat
  • ‑noculat
  • înoculatu‑
  • ‑noculatu‑
  • înoculând
  • ‑noculând
  • înoculându‑
  • ‑noculându‑
singular plural
  • înoculea
  • ‑noculea
  • înoculați
  • ‑noculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înoculez
  • ‑noculez
(să)
  • înoculez
  • ‑noculez
  • înoculam
  • ‑noculam
  • înoculai
  • ‑noculai
  • înoculasem
  • ‑noculasem
a II-a (tu)
  • înoculezi
  • ‑noculezi
(să)
  • înoculezi
  • ‑noculezi
  • înoculai
  • ‑noculai
  • înoculași
  • ‑noculași
  • înoculaseși
  • ‑noculaseși
a III-a (el, ea)
  • înoculea
  • ‑noculea
(să)
  • înoculeze
  • ‑noculeze
  • înocula
  • ‑nocula
  • înoculă
  • ‑noculă
  • înoculase
  • ‑noculase
plural I (noi)
  • înoculăm
  • ‑noculăm
(să)
  • înoculăm
  • ‑noculăm
  • înoculam
  • ‑noculam
  • înocularăm
  • ‑nocularăm
  • înoculaserăm
  • ‑noculaserăm
  • înoculasem
  • ‑noculasem
a II-a (voi)
  • înoculați
  • ‑noculați
(să)
  • înoculați
  • ‑noculați
  • înoculați
  • ‑noculați
  • înocularăți
  • ‑nocularăți
  • înoculaserăți
  • ‑noculaserăți
  • înoculaseți
  • ‑noculaseți
a III-a (ei, ele)
  • înoculea
  • ‑noculea
(să)
  • înoculeze
  • ‑noculeze
  • înoculau
  • ‑noculau
  • înocula
  • ‑nocula
  • înoculaseră
  • ‑noculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inocula, inoculezverb

  • 1. A introduce în organism o substanță, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experiențe, imunizare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Serul inoculat se răspîndește prin sînge și limfă în tot organismul. ANATOMIA 42. DLRLC
  • 2. figurat A introduce (treptat, pe neobservate) în mintea cuiva anumite concepții, idei etc. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ruptura între viața particulară a eroului și activitatea lui socială, care apare uneori în lucrările noastre literare, nu este în fond altceva decît acea despărțire arbitrară între social și uman, între politic și artistic, pe care decenii de-a rîndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au căutat să o inoculeze, în concepția scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.