3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUIÁ, înmói, vb. I. 1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ◊ Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦ Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. ◊ Expr. A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa. ♦ Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. ♦ Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. – În + muia.

ÎNMUIÁ, înmói, vb. I. 1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ◊ Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦ Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. ◊ Expr. A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa. ♦ Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. ♦ Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. – În + muia.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. 1. Introdus în apă sau în alt lichid; umezit, îmbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Înlăcrimat. 2. Devenit moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fără vlagă, fără putere. 3. Fig. (Despre oameni și stările lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblânzit. ♦ Înduioșat, mișcat. – V. înmuia.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. 1. Introdus în apă sau în alt lichid; umezit, îmbibat cu un lichid. ♦ (Despre ochi) Înlăcrimat. 2. Devenit moale (prin încălzire sau prin adaos de lichid). ♦ Fig. Fără vlagă, fără putere. 3. Fig. (Despre oameni și stările lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblânzit. ♦ Înduioșat, mișcat. – V. înmuia.

înmuia [At: DA / P: ~mu-ia / Pzi: înmoi / E: în- + muia] 1-2 vtr A (se) introduce într-un lichid Si: a muia, a uda, a umezi. 3 vt (Reg; rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase etc. 4-7 vtr (A face să devină sau) a deveni mai moale, (prin încălzire sau) prin subțiere cu un lichid. 8-9 vtr (Pfm; îe) A (i se) ~ (cuiva) inima A (se) înduioșa. 10-11 vtr (Fig) (A face să fie sau) a deveni mai blând Si: a (se) îmblânzi, a (se) potoli. 12 vr (D. ger, vreme) A se domoli.

înmuiat, ~ă a [At: DEX / P: ~mu-iat / Pl: ~ați, ~e / E: înmuia] 1 Introdus în apă sau în alt lichid Si: udat, umezit. 2 (Reg; rar) Împodobit cu cusături, cu broderii de mătase. 3 (D. ochi) Înlăcrimat2. 4-5 Care a devenit moale (prin încălzire sau) prin adaos de lichid. 6 (Fig) Fără vlagă. 7 (Fig; d. oameni) Care s-a liniștit. 8 (D. ger, vreme) Îmblânzit.

ÎNMUIÁ, înmói, vb. I. (În concurență cu muia) Tranz. 1. A băga, a introduce ceva în apă sau în alt lichid. Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU, I. 20. ♦ A uda, a umezi, a scălda. O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 2. A face mai moale prin încălzire sau adaos de lichid. (Refl.) Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU, I. 23. ♦ Refl. A fi mai puțin aspru, a se domoli, a se potoli. O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M. 15. Cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42. 3. Fig. (Cu privire la glas sau la vorbe) A face să fie mai puțin aspru; a îmblînzi. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. ♦ (Cu privire la inimă) A înduioșa, a mișca. Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Méhul. ODOBESCU, S. III 97. ◊ Refl. Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) A se potoli, a se calma, a se liniști. Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. F. 9. ◊ Tranz. Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85.

ÎNMUIÁT, -Ă, înmuiați, -te, adj. (În concurență cu muiat) 1. Introdus în apă sau în alt lichid. ♦ (Despre ochi) Umezit, scăldat în lacrimi. Surîd cu buzele arse și-mi simt ochii înmuiați. CAMIL PETRESCU, U. N. 286. ♦ Moale, nerezistent. Umbla legănat și cu genunchii înmuiați. REBREANU, I. 24. 2. Fig. (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) Potolit, calmat, liniștit; p. ext. îmblînzit. ♦ Înduioșat, mișcat.

A SE ÎNMUIÁ mă înmói intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tărie; a se fleșcăi. Ceara s-a înmuiat. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scădea în intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se îmbiba cu apă (sau cu alt lichid). Lutul s-a înmuiat. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) A deveni mai bun (sau mai puțin dur); a se îmbuna; a se îmblânzi; a se îndulci. Vocea i s-a ~t.A i ~ inima cuiva a se înduioșa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /în + a muia

A ÎNMUIÁ înmói tranz. A face să se înmoaie. ◊ ~ spinarea cuiva a bate zdravăn pe cineva. /în + a muia

ÎNMUIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNMUIA și A SE ÎNMUIA. 2) fig. Care nu mai are putere; lipsit de vlagă. /v. a (se) înmuia

înmuià v. a muia: înmuiând securea în sânge BĂLC.

înmóĭ, a -uĭá, V. moĭ 2.

2) moĭ, a muĭá v. tr. (lat. *molliare îld. mollire, a muĭa, d. mollis, moale; pv. pg. molhar, fr. mouiller, cat. mullar, sp. mojar.Moĭ, moaĭe, muĭem, muĭațĭ, moaĭe; să moĭ, să moaĭe; muĭam; muĭasem; muind). Fac moale: căldura moaĭe ceara. Pun în apă orĭ în alt lichid: a muĭa rufele, o pisică în apă, fasolea (ca să fie maĭ moale cînd o voĭ pune la fert, adică o pun amoĭ). Înting: a muĭa pînea’n vin, în sos. Fig. Iron. Bat, lovesc: ĭ-a muĭat spinarea, oasele. Moleșesc, fac să peardă energia orĭ pretențiunile: nenorocirile l-aŭ muĭat. Înduplec: vorba asta l-a muĭat. V. refl. Mă fac moale: ceara se moaĭe la foc. Mă scald: copiiĭ se moaĭe’n toate lacurile. Fig. Mă moleșesc, perd din putere: oameniĭ se muĭase de căldură, geru s’a muĭat. Îmĭ reduc pretențiunile, o las maĭ moale: acuma s’a maĭ muĭat: se mulțămește cu maĭ puține parale. – Și înmoĭ, maĭ ales în vest. Și îmoĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înmuiá (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înmói, 3 înmoáie, 1 pl. înmuiém; conj. prez. 3 înmoáie; ger. înmuínd

înmuiá vb., ind. și conj. prez. 1 sg. înmói, 3 sg. și pl. înmoáie; ger. înmuínd


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNMUIÁ vb. v. atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎNMUIÁ vb. a muia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.)

arată toate definițiile

Intrare: înmuia
verb (VT108)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiere
  • ‑nmuiere
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatu‑
  • ‑nmuiatu‑
  • înmuind
  • ‑nmuind
  • înmuindu‑
  • ‑nmuindu‑
singular plural
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmoi
  • ‑nmoi
(să)
  • înmoi
  • ‑nmoi
  • înmuiam
  • ‑nmuiam
  • înmuiai
  • ‑nmuiai
  • înmuiasem
  • ‑nmuiasem
a II-a (tu)
  • înmoi
  • ‑nmoi
(să)
  • înmoi
  • ‑nmoi
  • înmuiai
  • ‑nmuiai
  • înmuiași
  • ‑nmuiași
  • înmuiaseși
  • ‑nmuiaseși
a III-a (el, ea)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
(să)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuie
  • ‑nmuie
  • înmuiase
  • ‑nmuiase
plural I (noi)
  • înmuiem
  • ‑nmuiem
(să)
  • înmuiem
  • ‑nmuiem
  • înmuiam
  • ‑nmuiam
  • înmuiarăm
  • ‑nmuiarăm
  • înmuiaserăm
  • ‑nmuiaserăm
  • înmuiasem
  • ‑nmuiasem
a II-a (voi)
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
(să)
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiarăți
  • ‑nmuiarăți
  • înmuiaserăți
  • ‑nmuiaserăți
  • înmuiaseți
  • ‑nmuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
(să)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuiau
  • ‑nmuiau
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiaseră
  • ‑nmuiaseră
Intrare: înmuiat (adj.)
înmuiat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatul
  • înmuiatu‑
  • ‑nmuiatul
  • ‑nmuiatu‑
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiata
  • ‑nmuiata
plural
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiații
  • ‑nmuiații
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatele
  • ‑nmuiatele
genitiv-dativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatului
  • ‑nmuiatului
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatei
  • ‑nmuiatei
plural
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiaților
  • ‑nmuiaților
  • înmuiate
  • ‑nmuiate
  • înmuiatelor
  • ‑nmuiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: înmuiat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatul
  • înmuiatu‑
  • ‑nmuiatul
  • ‑nmuiatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatului
  • ‑nmuiatului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înmuia înmuiere

  • 1. tranzitiv A băga, a introduce într-un lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: muia 2 exemple
    exemple
    • reflexiv Rufele s-au înmuiat.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU, I. 20.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat rar A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU, I. 23.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înduioșa 2 exemple
      exemple
      • Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Méhul. ODOBESCU, S. III 97.
        surse: DLRLC
      • Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37.
        surse: DLRLC
    • 2.2. figurat A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calma liniști potoli 2 exemple
      exemple
      • Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. F. 9.
        surse: DLRLC
      • Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85.
        surse: DLRLC
    • 2.3. reflexiv impersonal (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli potoli 2 exemple
      exemple
      • O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M. 15.
        surse: DLRLC
      • Cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmblânzi un exemplu
    exemple
    • Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + muia
    surse: DEX '09 DEX '98

înmuiat (adj.)

etimologie:

  • vezi înmuia
    surse: DEX '09 DEX '98