2 intrări
28 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (7)
- relaționale (6)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNMORMÂNTARE, înmormântări, s. f. Ceremonia, ritualul așezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – V. înmormânta.
ÎNMORMÂNTARE, înmormântări, s. f. Ceremonia, ritualul așezării în mormânt; îngropare, înhumare, îngropăciune, mormântare. – V. înmormânta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmormântare sf [At: NEGRUZZI, S. I, 254 / V: (înv) ~tăciune / Pl: ~tări / E: înmormânta] 1 Ceremonial al așezării în mormânt. 2 (Șfg) Îngropare. 3 (Fig) Uitare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMORMÂNTARE ~ări f. 1) v. A ÎNMORMÂNTA. 2) Ritual de punere a mortului în mormânt. [G.-D. înmormântării] /v. a înmormânta
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmormântare f. punerea cadavrului în mormânt și ceremonia religioasă cu acea ocaziune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMORMÂNTA, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMORMÂNTA, înmormântez, vb. I. 1. Tranz. A așeza un mort în mormânt; a îngropa, a înhuma, a astruca, a mormânta. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) îngropa (II 2). ♦ Tranz. A da ceva uitării. – În + mormânt.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înmormânta [At: CREANGĂ, A. 61 / Pzi: ~tez, (înv) înmormânt / E: în- + mormânt] 1 vt A pune un mort în mormânt. 2-3 vtr (Șfg) A (se) îngropa. 4 vt (Fig) A da ceva uitării.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNMORMÎNTA, înmormîntez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la morți) A pune, a așeza (cu ceremonie) în mormînt; a îngropa. Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. ◊ Fig. M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61. 2. Fig. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile. Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. ◊ Refl. Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. – Variantă: mormînta (MACEDONSKI, O. I 31) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMORMÎNTARE s. f. Ceremonia, ritualul așezării în mormînt a corpului celui defunct; îngropare, înhumare. Iubită nu fusese Penelopa, nici stimată, dar la înmormîntarea ei lumea se îmbulzea. BART, E. 255. Se adunară și-i făcură o înmormîntare d-ale împărăteștile. ISPIRESCU, L. 31. Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare. EMINESCU, O. I 134.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MORMÎNTA vb. I v. înmormînta.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A ÎNMORMÂNTA ~ez tranz. 1) A pune în mormânt (respectând anumite ritualuri); a îngropa; a înhuma. 2) rar A astupa din toate părțile, ascunzând privirii. 3) fig. A lăsa să fie uitat; a da uitării. /în + mormânt
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmormântà v. a pune în mormânt un cadavru uman.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
înmormîntáre f., pl. ărĭ. Ceremonia cu care înmormîntezĭ un mort, îngropăcĭune. V. pogrebanie, petrecanie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
înmormîntéz, a -á v. tr. (d. mormînt). Pun în mormînt, îngrop cu oarecare ceremonie un mort. Fig. Daŭ uĭtăriĭ: a înmormînta un proĭect. – Și îmorm-. În Serbia morm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mormîntéz, V. înm-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
înmormântare s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înmormântare s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmormântare s. f., g.-d. art. înmormântării; pl. înmormântări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmormânta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înmormântez, 3 înmormântează; conj. prez. 1 sg. să înmormântez, 3 să înmormânteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înmormânta (a ~) vb., ind. prez. 3 înmormântează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înmormânta vb., ind. prez. 1 sg. înmormântez, 3 sg. și pl. înmormântează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
înmormântez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNMORMÂNTARE s. îngropare, îngropat, înhumare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~ării.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Înmormântare ≠ dezgropare
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMORMÂNTA vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNMORMÎNTA vb. a îngropa, a înhuma, (înv. și reg.) a astruca.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNMORMÎNTARE s. îngropare, îngropat, înhumare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A înmormânta ≠ a deshuma, a dezgropa, a dezmormânta, a exhuma
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ÎNMORMÎNTARE. Subst. Înmormîntare, mormîntare (reg.), îngropare, îngropat, îngropăciune (pop.), astrucare (înv. și reg.), înhumare; incinerare; cremațiune; funeralii. Doliu, îndoliere, cernire. Pompe funebre. Cortegiu funerar. Marș funerar. Sicriu, sicriaș (dim.), sicriel (rar), coșciug, raclă (pop.), sălaș (reg.), sălășel (dim., reg.), tron (reg.); sarcofag. Urnă funerară, urnă cinerară, cenușar. Catafalc. Năsălie. Cimitir, țintirim (reg.), morminți (reg.), gropiște (reg.), temeteu (reg.), necropolă. Morgă. Crematoriu. Car funebru (funerar, mortuar), dric, patașcă (reg.). Dricar, cioclu (peior.). Gropar. Mormînt, mormințel (dim., pop.), sepulcru (livr.), sepultură (rar), casă de vecie, gropniță, criptă, cavou, columbar; piatră funerară; stelă funerară; columelă (rar); mausoleu; cenotaf (livr.); osuar; panteon; piramidă; dolmen; menhir. Monument funerar. Cruce, cruciuliță (dim.). Inscripție funerară, epitaf. Necrolog. Adj. Îngropat. Incinerat. Mortuar, mormîntal (livr.), sepulcral (livr.), funerar, funebru. De doliu, în doliu, îndoliat, cernit. Vb. A înmormînta, a mormînta (reg.), a băga în mormînt, a îngropa, a duce pe cineva la groapă (la ultima locuință, pe ultimul drum), a astruca (înv. și reg.), a înhuma (livr.). A incinera. A purta doliu, a fi în doliu, a se cerni. V. moarte, monument.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
înmormântare, înmormântărisubstantiv feminin
- 1. Ceremonia, ritualul așezării în mormânt. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mormântare îngropare îngropăciune înhumare antonime: dezgropare
- Iubită nu fusese Penelopa, nici stimată, dar la înmormîntarea ei lumea se îmbulzea. BART, E. 255. DLRLC
- Se adunară și-i făcură o înmormîntare d-ale împărăteștile. ISPIRESCU, L. 31. DLRLC
- Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormîntare. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
-
etimologie:
- înmormânta DEX '09 DEX '98
înmormânta, înmormântezverb
- 1. A așeza un mort în mormânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vrem ca Gălăciuc să fie înmormîntat de noi. SAHIA, N. 40. DLRLC
- Trupul lui îl ridicară soția sa și copiii, și-l duseră de-l înmormîntară la mănăstirea lor, la Mărgineni. BĂLCESCU, O. I 102. DLRLC
- M-au înmormîntat în năsip și m-au prohodit cum știau ei. CREANGĂ, A. 61. DLRLC
-
- 2. A acoperi bine, a ascunde vederilor, acoperind bine, de toate părțile; a (se) îngropa (3.). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: îngropa
- Pe-o piatră-n drum, sub un zăplaz S-a pus înmormîntînd în palme-i Slăbitul său obraz. COȘBUC, P. I 102. DLRLC
- Cu capul pe desagi, mă înmormîntai... în căpița de fîn. HOGAȘ, M. N. 70. DLRLC
- 2.1. A da ceva uitării. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- În + mormânt DEX '09 DEX '98