2 intrări
20 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (5)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INGURGITARE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitare s. f.] – V. ingurgita.
INGURGITARE, ingurgitări, s. f. Faptul de a ingurgita; (rar) ingurgitație. [Var.: îngurgitare s. f.] – V. ingurgita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingurgitare sf [At: C. PETRESCU, Î. II, 144 / V: în~ / Pl: ~tări / E: ingurgita] Înghițire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGURGITARE s.f. Acțiunea de a ingurgita și rezultatul ei; ingurgitație. [< ingurgita].[1]
- Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGURGITA, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgita vb. I] – Din fr. ingurgiter.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INGURGITA, ingurgitez, vb. I. Tranz. A înghiți (mai ales un aliment). [Var.: îngurgita vb. I] – Din fr. ingurgiter.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGURGITA vb. I v. ingurgita.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURGITA vb. I v. ingurgita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNGURGITARE s. f. v. ingurgitare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGURGITARE s. f. v. ingurgitare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ingurgita vt [At: RALEA, E. O. 46 / V: în~ / Pzi: ~tez / E: lat ingurgito, -are, fr ingurgiter] A înghiți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
îngurgita v vz ingurgita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngurgitare sf vz ingurgitare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
INGURGITA vb. I. tr. (Rar; liv.) A înghiți. [< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare].[1]
- Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INGURGITA vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A INGURGITA ~ez tranz. (mai ales alimente) A face să treacă din gură în stomac; a înghiți. /<fr. ingurgiter, lat. ingurgitare[1]
- Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*ingurgitare s. f., g.-d. art. ingurgitării; pl. ingurgitări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 ingurgitează; conj. prez. 1 sg. să ingurgitez, 3 să ingurgiteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ingurgita (a ~) vb., ind. prez. 3 ingurgitează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ingurgita vb., ind. prez. 1 sg. ingurgitez, 3 sg. și pl. ingurgitează[1]
- Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INGURGITARE s. v. ingerare, înghițire.[1]
- Var. îngurgitare (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INGURGITA vb. v. ingera, înghiți.[1]
- Var. îngurgita (după def. din DEX) — LauraGellner
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ingurgita vb. v. ÎNGHIȚI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
ingurgitare, ingurgitărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a ingurgita. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: ingerare ingurgitație înghițire
etimologie:
- ingurgita DEX '09 DEX '98 DN
ingurgita, ingurgitezverb
etimologie:
- ingurgiter DEX '09 DEX '98 DN