inglendisi v vz eglendisi

INGLENDISI vb. v. inglindisi.

EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se distra, a petrece, a se amuza. – Din ngr. eglendízo.

eghilindisi vri vz eglendisi

egledisi vri vz eglendisi

eglendesi^[1] v vz eglendisi modificată

eglendisi vri [At: (a. 1784) CAT. MAN. I, 76 / V: eglun~, eng~, inglin~, (rar) ~desi, egledisi, eglindi, englin~, evg~, ing~, înglin~, înglîn~, (nob) aglin~, eghilin~ / Pzi: ~sesc / E: ngr ἐγλεντίζω] (Grî) A se distra.

eglindi vri vz eglendisi

eglindisi vri vz eglendisi

eglundisi v vz eglendisi

englendisi v vz eglendisi^[1] corectat(ă)

evglendisi v vz eglendisi

iglindisi v vz eglendisi

inglindisi v vz eglendisi

EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism înv.) A se distra, a petrece (2), a se amuza. – Din ngr. eglendízo.

EGLINDISI, eglindisesc, vb. IV. Refl. (Grecism învechit) A se distra, a petrece, a se amuza. S-a eglindisit la bal la curte. NEGRUZZI, S. I 240. – Variantă: englendisi (ALECSANDRI, T. 454) vb. IV.

ENGLENDISI vb. IV v. eglindisi. corectat(ă)

INGLINDISI vb. (Mold.) A se amuza. Să vorbească, și să inglindisască cu dînsa. E 1779, 6^r. Să-i trimată pre Bertold . . . să inglindisască cu glumile lui. B 1779, 57^r: cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: inglendisi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU). Etimologie: ngr. eglendízó. Cf. vigădui, zăbovi.

eglendisì v. a petrece (vorbă ieșită din uz): cum s’a eglendisit la bal, la Curte NEGR. [Bulg. EGLENDISAM].

englendisì v. V. eglendisì: m’am englendisit de minune AL.

eglendisésc (mă) v. refl. (ngr. eglendizo, aor. -éndisa [scris -ntizo, -ntisa], d. turc. eĭlenmek, aor. eĭlendy, vechĭ egl-. a se amuza; bg. eglendisam, sîrb. -isati). Rar azĭ. Mă amuzez. Fam. Iron. Mă îmbăt. – Și englin-, englend-, inglind-.

englendisésc, V. eglend-.

inglindisésc, V. englend-.

eglindisi (a se ~) (înv.) (desp. e-glin-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă eglendisesc, 3 sg. se eglindisește, imperf. 1 sg. mă eglindiseam; conj. prez. 1 sg. să mă eglendisesc, 3 să se eglindisească; imper. 2 sg. afirm. eglendisește-te; ger. eglendisindu-mă

eglindisi (a se ~) (înv.) (e-glin-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se eglindisește, imperf. 3 sg. se eglindisea; conj. prez. 3 să se eglindisească

eglindisi vb. (sil. -glin-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. eglindisesc, imperf. 3 sg. eglindisea; conj. prez. 3 sg. și pl. eglindisească

EGLENDISI vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.

eglendisi vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.

eglendisi (-sesc, -it), vb. refl. – A se distra, a-și petrece timpul. – Var. englendisi. Ngr. ἐγλεντίζω, aorist ἐγλέντησα, din tc. eglenmak, aorist eglend; cf. alb. egljendisem, sb. eglendisati. Șeineanu, III, 167, propune un der. direct din tc., dar der. verbale din tc. sînt puține în rom. Este cuvînt înv. (sec. XVIII). – Der. eglingea, s. f. (distracție), din tc. eglence (Lokotsch 560; Ronzevalle 35), cf. ngr. ἐγλεντζές, bg. eglenğa, sb. ieglenğe. Cf. Gáldi 176.