2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

infeudà v. 1. a da o moșie cu titlul de feud; 2. a adera la cineva, la un partid (precum vasalul se da suveranului său).

ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.

ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a robi. ♦ Refl. A se subordona întru totul unei persoane. [Pr.: -fe-u-] – Din fr. inféoder, lat. infeodare.

înfeuda [At: DA / P: ~fe-u~ / V: ~feoda / Pzi: ~dez / E: fr inféoder, it infeudare] 1 vt A da cuiva un bun ca feudă. 2-3 vtr (Fig) A adera cu totul la principiile unei direcții sau ale unui conducător, precum vasalul se angaja față de suzeranul său. 4 vt A supune. 5 vr A se subordona întru totul unei persoane.

ÎNFEUDÁ, înfeudez, vb. I. Tranz. A supune, a subjuga, a înrobi, a încătușa. ♦ Refl. (Construit cu dativul) A se integra cu totul într-o activitate dăunătoare, a recunoaște o supremație, a se lăsa subjugat, a-și pierde libertatea de acțiune. Dușmanul de clasă... s-a înfeudat din ce în ce mai complet serviciilor secrete străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 120, 11/1. – Pronunțat: -fe-u-.

ÎNFEUDÁ vb. I. tr. (Ist.) A da cuiva un bun ca feudă. ♦ tr., refl. A (se) supune, a (se) robi. [Pron. -fe-u-. / cf. fr. inféoder].

ÎNFEUDÁ vb. I. tr. a da cuiva un bun ca feudă. II. tr., refl. a (se) înrobi. (< fr. inféoder, lat. infeodare)

A SE ÎNFEUDÁ ~éz intranz. A se pune în dependență totală față de cineva, pierzându-și libertatea de acțiune; a se supune. /<fr. inféoder, lat. infeodare

A ÎNFEUDÁ ~éz tranz. (popoare, țări, teritorii) A lua în stăpânire; a face să piardă independența; a supune; a înrobi. /<fr. inféoder, lat. infeodare

*infeudéz v. tr. (fr. inféoder, it. infeudare. V. feud, feudal). Daŭ o moșie ca să fie ținută ca feud. V. refl. Mă daŭ în întregime: a te infeuda unuĭ partid.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfeudá (a ~) (-fe-u-) vb., ind. prez. 3 înfeudeáză

înfeudá vb. (sil. -fe-u-), ind. prez. 1 sg. înfeudéz, 3 sg. și pl. înfeudeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFEUDÁ vb. v. aservi, înrobi, robi, subjuga, supune.

înfeuda vb. v. ASERVI. ÎNROBI. ROBI. SUBJUGA. SUPUNE.

Intrare: infeuda
infeuda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: înfeuda
  • silabație: în-fe-u-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfeuda
  • ‑nfeuda
  • înfeudare
  • ‑nfeudare
  • înfeudat
  • ‑nfeudat
  • înfeudatu‑
  • ‑nfeudatu‑
  • înfeudând
  • ‑nfeudând
  • înfeudându‑
  • ‑nfeudându‑
singular plural
  • înfeudea
  • ‑nfeudea
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfeudez
  • ‑nfeudez
(să)
  • înfeudez
  • ‑nfeudez
  • înfeudam
  • ‑nfeudam
  • înfeudai
  • ‑nfeudai
  • înfeudasem
  • ‑nfeudasem
a II-a (tu)
  • înfeudezi
  • ‑nfeudezi
(să)
  • înfeudezi
  • ‑nfeudezi
  • înfeudai
  • ‑nfeudai
  • înfeudași
  • ‑nfeudași
  • înfeudaseși
  • ‑nfeudaseși
a III-a (el, ea)
  • înfeudea
  • ‑nfeudea
(să)
  • înfeudeze
  • ‑nfeudeze
  • înfeuda
  • ‑nfeuda
  • înfeudă
  • ‑nfeudă
  • înfeudase
  • ‑nfeudase
plural I (noi)
  • înfeudăm
  • ‑nfeudăm
(să)
  • înfeudăm
  • ‑nfeudăm
  • înfeudam
  • ‑nfeudam
  • înfeudarăm
  • ‑nfeudarăm
  • înfeudaserăm
  • ‑nfeudaserăm
  • înfeudasem
  • ‑nfeudasem
a II-a (voi)
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
(să)
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
  • înfeudați
  • ‑nfeudați
  • înfeudarăți
  • ‑nfeudarăți
  • înfeudaserăți
  • ‑nfeudaserăți
  • înfeudaseți
  • ‑nfeudaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfeudea
  • ‑nfeudea
(să)
  • înfeudeze
  • ‑nfeudeze
  • înfeudau
  • ‑nfeudau
  • înfeuda
  • ‑nfeuda
  • înfeudaseră
  • ‑nfeudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfeuda înfeudare

etimologie: