8 definiții pentru „infarct”   declinări
infarct
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular infarct infarctul
plural infarcte infarctele
genitiv-dativ singular infarct infarctului
plural infarcte infarctelor
vocativ singular
plural

INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.

INFÁRCT, infarcte, s. n. Boală care constă în distrugerea unui organ sau a unei părți dintr-un organ ca urmare a astupării unei artere sau a unei vene terminale. ◊ Infarct miocardic = boală datorată producerii infarctului în miocard, în urma obstruării unei ramuri a arterei coronare. – Din fr. infarctus, germ. Infarkt.

INFÁRCT s. n. Distrugerea unui țesut, pricinuită de astuparea vasului care îl hrănește.

infárct s. n., pl. infárcte (-farc-te)

infárct s. n., pl. infárcte

INFÁRCT s.n. (Med.) Astupare a unui vas de sânge care are ca urmare distrugerea țesutului pe care acesta îl hrănește. [< fr. infarctus, cf. lat. infarcire – a umple].

INFÁRCT s. n. boală constând în astuparea unui vas de sânge, care are ca urmare necrozarea țesutului pe care acesta îl hrănește. ♦ ~ miocardic = boală a miocardului datorată obstruării unei ramuri a arterei coronare. (< fr. infarctus, germ. Infarckt)

INFÁRCT ~e n. Boală cauzată de necrozarea unui organ sau a unei părți a lui ca urmare a astupării unei artere sau vene. /<fr. infarctus