înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.

ÎNFĂPTUIRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.

înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.

ÎNFĂPTUI, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.

A ÎNFĂPTUI ~iesc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui

*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptuire s. f., g.-d. art. înfăptuirii; pl. înfăptuiri

înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, 3 sg. înfăptuiește, imperf. 1 înfăptuiam; conj. prez. 1 sg. să înfăptuiesc, 3 să înfăptuiască

înfăptui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, imperf. 3 sg. înfăptuia; conj. prez. 3 să înfăptuiască

înfăptui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, imperf. 3 sg. înfăptuia; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiască

înfăptui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, conj. înfăptuiască)

ÎNFĂPTUIRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)

ÎNFĂPTUIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) operă, realizare. (O mare ~.) 3. îndeplinire, realizare, (înv.) realizație. (~ unui vechi vis.) 4. creare, făurire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 5. producere, realizare. (~ Unirii.)

Înfăptuire ≠ neînfăptuire

ÎNFĂPTUI vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

ÎNFĂPTUI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat.) 2. a realiza, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a desăvîrși, a împlini, a îndeplini, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a crea, a făuri, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 6. a se produce, a se realiza. (Cînd s-a ~ Unirea?) 7. a (-și) ajunge, a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)