2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înfăptui [At: RUSSO, S., ap. DA / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: în- + făptui] 1 vt A aduce la îndeplinire a unui plan Si: a îndeplini, a realiza. 2 vt A transpune în realitate ceva gândit, visat. 3 vr (Îvp; îlv) A se ~ de zi A se lumina.

înfăptuire sf [At: MAIORESCU, CR. II, 324 / P: ~tu-i~ / Pl: ~ri / E: înfăptui] 1 Aducere la îndeplinire a unui plan Si: realizare. 2 Transpunere în realitate a unui gând, a unui vis. 3 (Ccr) Operă realizată.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini. – În + făptui.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; realizare, îndeplinire; (concr.) operă realizată. – V. înfăptui.

ÎNFĂPTUÍ, înfăptuiesc, vb. IV. Tranz. A aduce la îndeplinire, a transpune în viață, în fapt; a îndeplini, a realiza. (Refl. pas.) Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.

ÎNFĂPTUÍRE, înfăptuiri, s. f. Acțiunea de a înfăptui și rezultatul ei; îndeplinire, realizare; (concretizat) operă realizată. Înfăptuirile regimului de democrație populară.

A ÎNFĂPTUÍ ~iésc tranz. (planuri, idei etc.) A transforma în fapt; a face să devină real; a realiza; a efectua. /în + a făptui

*înfăptuĭésc v. tr. (în și fapt). Lit. Rar. Realizez, împlinesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înfăptuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 să înfăptuiáscă

înfăptuíre s. f., g.-d. art. înfăptuírii; pl. înfăptuíri

înfăptuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiésc, imperf. 3 sg. înfăptuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. înfăptuiáscă

înfăptuíre s. f., g.-d. art. înfăptuírii; pl. înfăptuíri

înfăptui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înfăptuiesc, conj. înfăptuiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNFĂPTUÍ vb. 1. v. executa. 2. v. realiza. 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvârși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. v. desăvârși. 5. v. făuri. 6. a se produce, a se realiza. (Când s-a ~ Unirea?) 7. v. îndeplini. 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfârși, (înv.) a obârși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întâmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

ÎNFĂPTUÍRE s. 1. v. executare. 2. v. realizare. 3. v. îndeplinire. 4. v. făurire. 5. producere, realizare. (După ~ Unirii.)

ÎNFĂPTUI vb. 1. a efectua, a executa, a face, a împlini, a îndeplini, a realiza, a săvîrși, (înv. și pop.) a plini. (A ~ tot ce i s-a dat.) 2. a realiza, (pop.) a isprăvi. (Ce ai ~ ?) 3. a efectua, a executa, a face, a făuri, a realiza, a săvîrși. (A ~ o lucrare durabilă.) 4. a desăvîrși, a împlini, a îndeplini, a realiza. (Și-a ~ opera.) 5. a crea, a făuri, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 6. a se produce, a se realiza. (Cînd s-a ~ Unirea?) 7. a (-și) ajunge, a(-și) atinge, a(-și) îndeplini, a(-și) realiza. (Și-a ~ scopul.) 8. a îndeplini, a realiza, (înv. și reg.) a sfîrși, (înv.) a obîrși. (Și-a ~ misiunea.) 9. a se împlini, a se îndeplini, a se realiza, (pop.) a se întîmpla, (înv. și reg.) a se plini. (Prorocirea lui s-a ~.)

ÎNFĂPTUIRE s. 1. efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 2. (concr.) operă, realizare. (O mare ~.) 3. îndeplinire, realizare, (înv.) realizație. (~ unui vechi vis.) 4. creare, făurire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 5. producere, realizare. (~ Unirii.)

Înfăptuire ≠ neînfăptuire

Intrare: înfăptui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfăptui
  • ‑nfăptui
  • înfăptuire
  • ‑nfăptuire
  • înfăptuit
  • ‑nfăptuit
  • înfăptuitu‑
  • ‑nfăptuitu‑
  • înfăptuind
  • ‑nfăptuind
  • înfăptuindu‑
  • ‑nfăptuindu‑
singular plural
  • înfăptuiește
  • ‑nfăptuiește
  • înfăptuiți
  • ‑nfăptuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfăptuiesc
  • ‑nfăptuiesc
(să)
  • înfăptuiesc
  • ‑nfăptuiesc
  • înfăptuiam
  • ‑nfăptuiam
  • înfăptuii
  • ‑nfăptuii
  • înfăptuisem
  • ‑nfăptuisem
a II-a (tu)
  • înfăptuiești
  • ‑nfăptuiești
(să)
  • înfăptuiești
  • ‑nfăptuiești
  • înfăptuiai
  • ‑nfăptuiai
  • înfăptuiși
  • ‑nfăptuiși
  • înfăptuiseși
  • ‑nfăptuiseși
a III-a (el, ea)
  • înfăptuiește
  • ‑nfăptuiește
(să)
  • înfăptuiască
  • ‑nfăptuiască
  • înfăptuia
  • ‑nfăptuia
  • înfăptui
  • ‑nfăptui
  • înfăptuise
  • ‑nfăptuise
plural I (noi)
  • înfăptuim
  • ‑nfăptuim
(să)
  • înfăptuim
  • ‑nfăptuim
  • înfăptuiam
  • ‑nfăptuiam
  • înfăptuirăm
  • ‑nfăptuirăm
  • înfăptuiserăm
  • ‑nfăptuiserăm
  • înfăptuisem
  • ‑nfăptuisem
a II-a (voi)
  • înfăptuiți
  • ‑nfăptuiți
(să)
  • înfăptuiți
  • ‑nfăptuiți
  • înfăptuiați
  • ‑nfăptuiați
  • înfăptuirăți
  • ‑nfăptuirăți
  • înfăptuiserăți
  • ‑nfăptuiserăți
  • înfăptuiseți
  • ‑nfăptuiseți
a III-a (ei, ele)
  • înfăptuiesc
  • ‑nfăptuiesc
(să)
  • înfăptuiască
  • ‑nfăptuiască
  • înfăptuiau
  • ‑nfăptuiau
  • înfăptui
  • ‑nfăptui
  • înfăptuiseră
  • ‑nfăptuiseră
Intrare: înfăptuire
înfăptuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înfăptuire
  • ‑nfăptuire
  • înfăptuirea
  • ‑nfăptuirea
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirile
  • ‑nfăptuirile
genitiv-dativ singular
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirii
  • ‑nfăptuirii
plural
  • înfăptuiri
  • ‑nfăptuiri
  • înfăptuirilor
  • ‑nfăptuirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înfăptui înfăptuire înfăptuit

  • 1. A aduce la îndeplinire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: efectua realiza îndeplini un exemplu
    exemple
    • Măreața operă de construire a socialismului se înfăptuiește cu participarea activă și permanentă a milioanelor de oameni ai muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2581.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + făptui
    surse: DEX '98 DEX '09

înfăptuire

etimologie:

  • vezi înfăptui
    surse: DEX '98 DEX '09