2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFAMÁRE, infamări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a infama; defăimare. – V. infama.

INFAMÁRE, infamări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a infama; defăimare. – V. infama.

infamare sf [At: DEX2 / Pl: ~mări / E: infama] (Liv) 1 Defăimare. 2 Dezonorare. 3 Acuzare pe nedrept.

INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.

INFAMÁ, infamez, vb. I. Tranz. (Livr.) A acuza pe nedrept; a defăima. – Din lat., it. infamare.

infama vt [At: DN3 / Pzi: ~mez / E: lat, it infamare] (Liv) 1 A defăima. 2 A dezonora. 3 A acuza pe nedrept.

INFAMÁ vb. I. tr. (Liv.) A defăima, a dezonora; a acuza pe nedrept. [< it., lat. infamare].

INFAMÁ vb. tr. a acuza pe nedrept; a defăima. (< lat., it. infamare)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

infamá vb., ind. prez. 1 sg. infaméz, 3 sg. și pl. infameáză

Intrare: infamare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infamare
  • infamarea
plural
  • infamări
  • infamările
genitiv-dativ singular
  • infamări
  • infamării
plural
  • infamări
  • infamărilor
vocativ singular
plural
Intrare: infama
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • infama
  • infamare
  • infamat
  • infamatu‑
  • infamând
  • infamându‑
singular plural
  • infamea
  • infamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • infamez
(să)
  • infamez
  • infamam
  • infamai
  • infamasem
a II-a (tu)
  • infamezi
(să)
  • infamezi
  • infamai
  • infamași
  • infamaseși
a III-a (el, ea)
  • infamea
(să)
  • infameze
  • infama
  • infamă
  • infamase
plural I (noi)
  • infamăm
(să)
  • infamăm
  • infamam
  • infamarăm
  • infamaserăm
  • infamasem
a II-a (voi)
  • infamați
(să)
  • infamați
  • infamați
  • infamarăți
  • infamaserăți
  • infamaseți
a III-a (ei, ele)
  • infamea
(să)
  • infameze
  • infamau
  • infama
  • infamaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

infamare

etimologie:

  • vezi infama
    surse: DEX '98 DEX '09

infama

etimologie: