indrușaim sm [At: FILIMON, C. II, 640 / V: droș~, dr~, endriș~, ~rașaia sf, ~raș~, ~rișaia sf, ~riș~, ~rișain, ~roș~, ~in, mân~ / P: ~șa-im / Pl: ~i / E: tc itirşahi, itrişahi] 1 Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe Si: sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2 (Reg) Mușcată (Pelargonium odoratissimum).

INDRUȘAIM, indrușaimi, s. m. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori mari, roșii, violete sau albe, cu miros plăcut (Lathyrus odoratus). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe, de mușcate, de cerceluși, de indrușaim. M. I. CARAGIALE, C. 76. – Variantă: indrișaim (ARGHEZI, P. T. 116) s. m.

INDRUȘAIM ~i m. Plantă decorativă cu flori plăcut mirositoare de diferite culori; sângele-voinicului. /<turc. itri-șahi

indrușaím m. (turc. ’ytri-Šahi, d. ar. ’ytyr, esență, și pers. Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilor eĭ frumoase și parfumate, numită și sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus). Munt. Mușcat. – Și indrișain și endrișaim.

angrișai smp vz indrișaim

droșaim sm vz indrușaim

idrișai sm vz indrușaim

indrașaia sf vz indrușaim

indrașaim sm vz indrușaim

indrișaia sf vz indrușaim

indrișaim sm vz indrușaim

indrișain sn vz indrușaim

indroșaim sm vz indrușaim

indrușain sm vz indrușaim

mușcat², ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: mușca] Care a fost sfâșiat, rupt, rănit prin mușcare.

indrișaim m. plantă de podoabă cu flori frumoase și plăcut mirositoare (Lathyrus odoratus). [Turc. YTRI ȘAHI, lit. esență regală].

mușcát (est) m. și mușcátă (vest) f., pl. e (rus. muškat, fructu unuĭ copac mirositor; germ. muskat, fr. muscat, moscat). Indrușaim, o plantă geraniacee cu tulpina scurtă și cărnoasă, cu frunze rătunde catifelate, cu florĭ de ordinar roșiĭ așezate în umbele micĭ, originară din sudu Africiĭ (pelargónium odoratissimum [béllulum și róseum]). Mușcatu draculuĭ. V. ruĭen.

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

indrușaim s. m., pl. indrușaimi

INDRUȘAIM s. v. mușcată.

INDRUȘAIM s. v. sângele-voinicului.

indrușaim s. v. MUȘCATĂ.

INDRUȘAIM s. (BOT.; Lathyrus odoratus) sîngele-voinicului, (reg.) hărăgică, măzărată, măzărean, măzărică, măzăriche, măzăroi, măzăruică, oreșniță, pejmă, floare-de-mazăre.

indrișaim (indrișaimi), s. m. – Mușcată (Pelargonium odoratissimum). – Var. (in)drișai(m), (in)drușai(m), endrișaim. Tc. yntrișahi (Șeineanu, II, 226).